Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoștință.
Neale Donald Walsch în Conversații cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Doina Bumbuț
Votează! | Copiază!
Cartea "Conversations with God Book 4: Awaken the Species Hardcover" de Neale Donald Walsch este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la
1 andreea elena [din public] a spus pe 4 aprilie 2011: |
| atunci cand am venit aici am venit inzestrati cu absolut tot, nu ne ramane decat sa ne descoperim cine sintem si sa multumim pentru ca sintem ceea ce sintem si sintem |
2 daniel stanciu [din public] a spus pe 4 aprilie 2011: |
| In materie de credintza nu trebuie sa fii "corect", ci sincer! Asa ca rugaciunea autentica e cea in care ceri, nu cea in care multumesti. |
3 C. Erber [din public] a spus pe 5 aprilie 2011: |
| Termenul "corect" este mult mai general decât "sincer", pe care îl și include. Iar rugăciunea "autentică", în care doar ceri, nu mai e rugăciune. E cerere. |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 5 aprilie 2011: |
| Sinceritatea nu e deloc subsumata corectitudinii. O rugaciune corecta e formala daca ii lipseste trairea sincera. Iar daca suntem sinceri (cu adevarat sinceri) nu multumim, ci pretindem. Nu degeaba Tutea spunea ca rugaciunea e un gest egoist: il deranjam pe Dumnezeu cu maruntele noastre temeri si interese. |
5 C. Erber [din public] a spus pe 5 aprilie 2011: |
| Rămân la părerea că un om "drept în toate" (coRECT) nu poate fi un mincinos. Deci, corectitudinea include sinceritatea. Evident, relația de incluziune, nefiind matematică, se pretează la varii discuții. |
6 daniel stanciu [din public] a spus pe 5 aprilie 2011: |
| Rugaciunile fervente sunt facute cand esti in impas (si implicit cand soliciti cu "smerenie" prost deghizata ceva). Cand protestantii (si numai ei) multumesc inainte de fiecare masa pentru "darurile" divine de peste zi, aia nu e "credinta" e o procedura eupeptica. Omul nu are vocatia multumirii (altfel nu ar exista o zi inchinata recunostintei, cand ar trebui sa-si depaseasca porniririle naturale si sa mimeze gratitudinea), ci a nemultumirii. Iar cand esti nemultumit, ceri. De aia zic: o rugaciune sincera e o cerere, nu un act de multumire. Ganditi prea kantian. De cele mai multe ori in viatza reala (non-kantiana) daca vrei sa fii corect se recomanda sa nu fii sincer. De pilda, sa ne imaginam ca un angajator ar avea de ales intre doua tipe: una buna si alta competenta. Daca ar fi corect ar alege-o pe cea competenta, iar daca ar fi sincer pe cea buna. De unde rezulta ca multe angajari in Romania se fac pe criterii morale (cum e cel al bunatatii). |
7 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 13 februarie 2016: |
| Rugăciunea de cerere nu este corectă ...(?)! Stupefiant! Și vai (neverosimil), o spune un erudit al religiei...(?) Ba da, rugăciunea "de cerere" este o rugăciune absolut "corectă"! E corectă, valabilă, pertinentă, legitimă, oportună și plauzibilă! E corectă, pentru simplul motiv că, rugăciunea de referință -"Tatăl Nostru"- (consemnată în evangheliile sinoptice (Luca, 11) a fost enunțată de însuși Fiul lui Dumnezeu, la rugămintea apostolilor! Expresia "rugăciune" a căpătat înțélesul rarissim de "închinăciune"! Acțiunea propriu-zisă are două fațete distincte: 1. rugăciunea sui-generis -pronunțată public, în biserică- este imanentă venerației și gratitudinii divine; 2. rugăciunea individuală -de implorare sau de mulțumire- este unică, discretă, concretă, în comuniune intimă cu Dumnezeu! Cea mai frumoasă rugăciune din câte există pe Pământ, rămâne, de departe "Tatăl nostru"! O voi adora întotdeauna! Cât de maiestuos, revendicativ, convingător, se aude: "Tatăl nostru care ești în Ceruri, sfințească-se"... Dar pentru mine însămi, doar pentru mine, păstrez acea rugăciunea simplă spusă din inimă, fără efuziuni patetice, dar cu ochii plini de mulțumire, smerenie, confimare pentru pâinea noastră cea de toate zilele: Doamne, îți mulțumesc pentru această hrană! Pe ea o port cu mine în fiecare clipă, de când voi fi deschis ochii, ori de câte ori îi închid și până îi voi fi închis pentru veșnicie...! E caldă și maiestuoasă rugăciunea mea de suflet! Voi fi învățat-o când încă nu puteam să pronunț bine hrană și nu știam, nici nu înțelegeam ce înseamnă Rugăciune! Când credeam că rugăciune este totuna cu hrană! Și acum cred la fel! Rugăciune înseamnă Hrană! Și Hrană înseamnă IUBIRE! Iubirea lui Dumnezeu pentru mine... Pentru mine...! Tine...! El...! Ea...! Iubirea Lui pentru noi toți! |