* * *
Un poet m-a luat odată cu el
mi-a arătat colțuri de stele
picuri de ploaie
și câteva petale
niște degete lungi, albe
și cărți învelite
în fâșii mari
de singurătate
când m-am întors
m-am simțit ca în copilărie
când mergeam la bunici
și găseam cireșii înfloriți
și pe bunicul
încălzind în mâini
puii abia ieșiți din ou.
poezie de Anca Elisei
Adăugat de Girel Barbu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.