Loc de taină
N-ai cumva un loc de taină
Unde să-mi așez iubirea?
Este unica-mi comoară
Ce-ți aduce fericirea!
Știi cumva un loc anume
Unde pacea să-și găsească,
Și-unde masa, somnul, toate,
Să înceapă să-i tihnească?
N-ai cumva, un loc la tine,
Vreo firidă luminoasă
S-o primești să se ascundă
De lumea prea arțăgoasă?
De-ai ascunde-o-n ochii tăi
Blânzi, adânci și temători
S-ar simți în largul ei.
I-ar da vieții dragi culori!
De-ai păstra-o-n palma ta,
Mângâiere-o să devină,
Și s-așezi pe frunte-aș vrea,
Infinita ei, lumină!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.