O mare iubire sfârșește în extazul morții, fiindcă de prea mult extaz, a sfârșit viața. Extazul e corosiv și distrugător, fiindcă afectează centrul a tot ce este; el e suprema indiscreție din iubire. După el nu mai poate fi nimic, fiindcă el sfârșește totul. Extazul sfârșește și nesfârșitul morții. Iubirea mistică este cel mai zdrobitor exemplu. De ce elanurile mistice le succedă un sentiment penibil de neant, o ariditate a conștiinței? Indiscrețiile ultime ale extazului, imposibilitatea ca extazului să-i mai succeadă ceva în afară de nebunie.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
| daniel stanciu [din public] a spus pe 28 octombrie 2012: |
| O scuza alambicata (imbarligata) a unui barbat care nu izbuteste sa provoace femeilor extaze tactile. |
| M. Arin [din public] a spus pe 28 octombrie 2012: |
Cred că vina
aparține traducătorului.
Silogismul acesta
e destul de pletoric.
Să nu uităm
că Cioran a fost,
totuși,
un om.
Și român
pe deasupra. |
| Madame [din public] a spus pe 28 octombrie 2012: |
| Întrucât textele stimabilului autor sunt îmbietoare, femeile nu simt nevoia de pipăieli, ele atingând starea extatică prin lectura acestora. |
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 29 octombrie 2012: |
Am citit acest text în original: e diferență mare!
Poate e pletoric, așa cum spuneți dar, exprimarea literară e superbă! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 octombrie 2012: |
| Iulia Cartea amagirilor e un text publicat in limba ilustrului comentator daniel stanciu. Daca ati citit versiunea frantuzeasca nu se cheama ca ati pipait cu retina original, ci copia. |
