Dacă urmărim cu atenție mersul conversațiilor din cercurile amestecate, care nu se compun numai din savanți și pedanți, ci și din oameni de afaceri sau cucoane, observăm că în afară de povești și glume, mai are loc și o conversație, anume discuția serioasă: fiindcă poveștile, dacă trebuie să aibă noutate și cu ea interes, se termină îndată, iar glumele devin ușor banale. Dar în toate discuțiile serioase nu există nici una care să provoace ralierea persoanelor, care altfel se plictisesc repede în orice discuții subtile, și care să aducă în societate o anumită însuflețire, decât discuția despre valoarea morală a cutărei sau cutărei acțiuni, prin care trebuie să se constituie caracterul vreunei persoane.
Immanuel Kant în Critica rațiunii practice, Partea a doua: Metodologia rațiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.