Să-ți rămâi credincios ție însuți!
Adio, spun, copilului din mine
și-mi dezbrac inima
de un cojoc, în plină iarnă!
Și, nici nu știu, dacă e bine
sau dacă focul, adormit în ea
va rezista în iarna grea.
Dar, el nu vrea, să-și ia, adio
și mă petrec, în umbra lui
prin veri și ierni, drum amărui.
Îl simt, de-a stânga cu-n surâs,
de bun străjer ce devotat,
prin graniți multe m-a purtat.
Copile drag, cu ochii mari
și inima, cât lumea toată,
ți-am dat o viață adevărată!
Și, fiindcă ai rămas cu mine
ți-am împlinit, sublimul vis
ce îl purtai în suflet scris.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.