Vis pierdut
Undeva, printre rânduri
ne-am întâlnit.
Ce beție!
Plecasem în gânduri
cu aripa
frântă.
Timpul mi-a lipit-o,
să-ți pot îmbrățișa
durerea.
A urmat un dans
de nori
de fum și cenușă.
Plouă și pământul
se îngrașă iar
cu regrete tardive.
Tu, rămâi aceeași
pasăre rară,
tinerețe!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.