În ansamblu, am găsit puține lucruri "bune" la ființele umane. Potrivit experienței mele, cei mai mulți oameni sunt rebuturi...
Sigmund Freud în Psihanaliză și credință
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la
1 Madame [din public] a spus pe 28 decembrie 2011: |
| Iată răspunsul la întrebarea: Ce nu vrea niciodată o femeie? - Un rebut. Chiar dacă există și rebuturi recuperabile... |
2 olguța [din public] a spus pe 29 decembrie 2011: |
| rebuturi umane reciclate = ființe de calitate! |
3 Homo Novus [din public] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Rebuturile ajung să fie astfel prin mijlocirea decisivă a mediului în care ființează. Să vă dau un exemplu concret: Edward Bernays, considerat părintele relațiilor publice, l-a avut pe Freud ca unchi și mentor. Credeți că acesta ar fi putut ajunge, în condițiile date, unul dintre milioanele de paria din societatea respectivă? |
4 M. Arin [din public] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Domnule Homo Novus, Relațiile publice n-au nevoie de milioane de părinți. Ajunge unul. Că acest părinte a avut șansa să fie nepotul și învățăcelul lui Freud nu înseamnă nepotism, Doamne ferește. Paria, în sistemul de caste al Indiei, nu-și putea depăși niciodată acest statut. La noi, paria, dacă are geniu, poftă de muncă, ambiție și sete de învățătură răzbate. Găsiți multe exemple, de la Delavrancea (copil de căruțaș) la Brâncuși (copil de țărani analfabeți). Paria, de cele mai multe ori se complac în această situație. Cei mai mulți vegetează. Unii, din lipsă de ceva mai bun, se apucă de furat. Sau, mai rău, intră în politică. |
5 Homo Novus [din public] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Domnule M. Arin, exemplele oferite de dvs. (și altele pe aceaași filieră) sunt atât de izolate, încât în mod inevitabil ajung materiale pentru jurnalele de știri. Și este de-a dreptul grețos când te gândești că un individ n-are dreptul la o educație corespunzătoare (în cazul în care se naște în Cucuieții din Deal) decât dacă și-o administrează singur din fașă. Pentru că nu toți pot fi genii, dar sunt convins că am putea scăpa măcar de analfabetism, dacă n-am aștepta ca geniile să se nască (și) în familii de opincari. Este adevărat însă că relațiile publice n-au avut nevoie de milioane de părinți, dar, după cum știți și dvs., cu o floare nu se face primăvară. Societatea, în schimb, ar avea nevoie de mai multe milioane de oameni inteligenți și cu caracter. |
6 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Dar, Eminescu, Enescu, Iorga, geniile Botoșanilor, cum îi considerați? Eu consider că sunt Genesa Literaturii Române. |
7 M. Arin [din public] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Doamna Betty, Iar trebuie să vă supăr. Nu văd de ce ar fi tocmai Enescu "Genesa" literaturii române. Domnia sa, dacă nu mă înșel, a fost compozitor. Și nici măcar Iorga, un cărturar titan, dar un scriitor mediocru. Geneza literaturii române căutați-o mai degrabă în literatura populară, în "Miorița", dacă vreți, pe care Alecu Russo a cules-o la Soveja înainte ca Eminescu să conceapă Luceafărul. Domnule Homo Novus. Oricât de idealiști vom fi, oricâți miniștri ai educației vom schimba, nu putem pune semne de egalitate, la capitolul educație, (și la orice alt capitol) între Cucuieții din Deal și Timișoara, Cluj, Iași sau București. Puteți numi asta inechitate, dacă vă place. Pentru mine este realitate cotidiană, nimic mai mult. Repet. Un copil talentat, un viitor geniu din Cucuieți se poate ridica. El trebuie depistat ți ajutat, mai întîi de părinți, apoi de dascăli, de primar, de autorități, de fundații, de ONG-uri etc. Genii să fie, că broaște-s destule! |
8 Homo Novus [din public] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Dar inechitatea este o realitate cotidiană. Amândoi avem dreptate. Eminescu, Enescu, Iorga au prins alte vremuri. Când au trăit ei nu existau televizoare care să îi ademenească de la vârste fragede. Și știm foarte bine că televiziunea este sursa principală de divertisment și relaxare în rândurile oamenii săraci. Și mai știm că televiziunea n-o să fie niciodată o pepinieră a geniilor. Îi extermină din perioada embrionară. |
9 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Domnule M.Arin, în comentariu, m-am referit la faptul că se pot scrie infinite opere literare care să facă referire la geniile menționate de mine. Eu cred că este un joc prin care arătați că nu înțelegeți ceea ce vreau să spun, în realitate, nu este așa. În concluzie, dialogul cu dvs.rămâne deschis. Vă mulțumesc. |
10 M. Arin [din public] a spus pe 4 septembrie 2012: |
| Domnule Homo Novus Exemplele date de mine sunt izolate pentru că sunt cazuri limită. Brâncuși e unic. Nu vă așteptați să răsară câte un Brâncuși în fiecare sat din România. Altceva trebuie subliniat în acest exemplu. Cel ce avea să devină cel mai mare sculptor al lumii în primele decenii ale secolului trecut era fiul unor țărani analfabeți. Un paria, cum spuneți Dv. Dar munca, pasiunea, tenacitatea, credința în steaua sa, geniul creator, toate acestea l-au ajutat să triumfe la cel mai înalt nivel. Deci, se poate. |
11 Homo Novus [din public] a spus pe 5 septembrie 2012: |
| Dacă s-a întâmplat, s-a putut (este, până la urmă, un exemplu viu). Dacă se (mai) poate, rămâne de văzut. În prezent, geniile mai mult (se) încurcă. Dacă ajunge ospătar sau tinichigiu, reprezentantul paria poate dormi liniștit, deoarece că își va fi împlinit destinul pentru care a fost intens pregătit de un sistem de învățământ perimat și centrat pe sugurmarea oricărei inițiative proprii. Prin exemplele dumneavoastră, nu mi-ați arătat decât că s-a putut. Dacă o să mai aibă loc asemenea explozii izolate (sau unice), rămâne de văzut. Până una-alta, disparitățile economice actuale, noile reforme educaționale și de sănătate (până la genialitate, te roade... sănătatea), hegemonia mass-media (care poate fabrica genii din carton pentru un plus de audiență) sunt într-un stadiu mult prea avansat pentru a da un verdict sprijinindu-ne doar pe faptele din trecutul îndepărtat; ar fi, cu siguranță, unul pretimpuriu. Făcând o paranteză, străinii (în special cei de origine anglo-saxonă) îi pronunță numele marelui sculptor astfel: BrancUzi (se citește exact cum am scris). Îmi puteți spune că aceștia nu ar putea pronunța altfel, e ok, vă înțeleg. Dar parcă geniul lui Brâncuși strălucise în România, nu, încă din fașă? Sau s-a dezvoltat în Paris, Viena, Munchen etc.? Vedeți, nici măcar trecutul nu este în întregim al nostru! |
12 M. Arin [din public] a spus pe 5 septembrie 2012: |
| Doamnă, Eu am înțeles perfect ce ați vrut să spuneți. Recitiți-vă, în mod onest, comentariul. Veți vedea că ați spus altceva decât ați vrut să spuneți. |
13 M. Arin [din public] a spus pe 5 septembrie 2012: |
| Da. Inechitatea este o realitate care ține de esența vieții. O întâlniți peste tot în natură. Este unul din fermenții concurențiali ai progresului. Stă la baza luptei pentru existență. Am trăit și într-o orânduire în care inechitatea a fost "abolită", prin lege. A fost o lungă și păguboasă rătăcire. Lumea este așa cum a făcut-o Dumnezeu. Așa cum trebuie să fie. Egalitarismul acesta de fațadă l-a adus în prim plan Iisus, fiind apoi pus în practica politică de către Lenin. Ce a ieșit, știm cu toții. |
14 M. Arin [din public] a spus pe 5 septembrie 2012: |
| Geniul lui Brâncuși n-a strălucit "din fașă" (nu există genii cu atâta precocitate). La șapte ani Brâncuși făcea ceea ce făceau mai toți copiii de țărani ai Gorjului: păzea animalele. Dar geniul lui s-a arătat, mai întâi la Craiova, apoi la București. Brâncuși a fost ajutat în extraordinara sa aventură de mulți particulari, dar și de instituții. La Paris nu s-a dus în opinci, așa cum glosa propaganda comunistă (care în primă fază i-a refuzat opera), ci ca bursier al statului român. Insist pe aceste aspecte pentru a sublinia un lucru: prin muncă, talent, abnegație, sacrificiu și noroc, chiar și un paria își poate schimba destinul. Parisul l-a șlefuit, a dat numelui său strălucire, dimensiune globală. Brâncuși e născut la noi, dar nu mai e al nostru. Este un bun spiritual al acestei planete |
15 Homo Novus [din public] a spus pe 6 septembrie 2012: |
| Pentru o entitate cu vocație universală, având intenția și capacitatea de a suprapune propria natură naturii care o înconjoară (omul), inegalitatea din natură (legea junglei etc.) nu mai prezintă un argument (sau o scuză) pentru inegalitatea în șanse de care cei mai privilegiați profită din plin. Există două fenomene care sunt, într-adevăr, inerente post-capitalismului în care trăim: corupția și nepotismul. Aceste două fenomene stau la baza insucceselor societății actuale (privită în ansamblu), nu Dumnezeu, despre care se zvonește că a făcut lumea după chipul și asemănarea Lui (sau poate că lumea l-a reprezentat după chipul și asemănarea ei). Cea mai valoroasă judecată referitoare la comunismul reificat (apropo de presupusa abolire a inechității) ne-a lăsat-o Orwell: unii oameni sunt mai egali decât alții. Păi ce poate să înseamne asta? Înseamnă că modelul teoretic propus de Marx n-a avut niciodată șansa de a se concretiza fără abateri grave de la dezideratele exprimate de autorul manifestului comunist. Proprietatea privată este rațiunea de a fi a capitalistului. Dar comunismul care s-a instalat în România nu a dus la desființarea proprietății private. În schimb, proprietățile au încăput în mâinile unor privilegiați, adică au fost private de cei mulți sau cei mulți au fost privați de acestea. Rămân la părerea că regimul comunist n-a fost decât o mască (un nume, o himeră, o iluzie că a existat o orânduire, oricât de crudă ar fi fost) în spatele căreia s-au ascuns capitaliștii ahtiați după putere și bani, care le-au impus oamenilor bulversați restricții inumane și care au săvârșit multe crime împotriva umanității. Elita extrateritorială (care s-a ascuns atâția ani de zile sub diverse forme) este volubilă, flexibilă, versatilă; azi sunt comuniști, mânine capitaliști, poimâne sunt interesați de protejarea mediului înconjurător ș.a.m.d. |
16 M. Arin [din public] a spus pe 6 septembrie 2012: |
| Nu râdeți de Legea Junglei. E cea mai veche, cea mai naturală și cea mai longevivă, fiind promulgată de însuși Dumnezeu. Toate legislațiile moderne își trag esența din Legea Junglei, amendată, evident, de toate ipocriziile civilizației umane (egalitatea e la loc de frunte). De milioane de ani, milioane de specii se guvernează după Legea Junglei. Faptul că au supraviețuit arată că această lege este obiectivă și utilă. Aceeași lege guvernează și omul. dar în forme pervertite. de profunda lui ipocrizie. |
17 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 septembrie 2012: |
| D-le Marin, daca Eminescu si eu mergem la toaleta, ascultam amandoi legea junglei. Insa daca ne asezam la masa de scris numai eu sunt cel care ma mentin in acelasi cadru normativ. Eminescu, in ipocrizia lui se conduce in contexul mentionat dupa alte legi. |
18 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 septembrie 2012: |
| PS: poate ca nu e chiar "legea junglei" cea pe care sus-numitii o respecta cu strasnicie in privata (cu exceptia unor episoade de conspipatie atroce), dar respectiva norma se inscrie in legislatia naturii promulgata de ea insasi, sau bunul Dumnezeu, care in conformitate cu principiile dezoltarii durabile, recurge la tantari, sobolani si neveste pentru a evita dezechilibrele din varii ecosisteme. |
19 M. Arin [din public] a spus pe 6 septembrie 2012: |
| Domnule Stanciu, După Legea Junglei pierdeați orice confruntare literară cu Eminescu, acesta fiind mult mai puternic, mai dotat de natură. Probabil, într-o confruntare cu pumnii în baza aceleiași legi, l-ați fi depășit. Toate farsele egalitariste sunt doar fațade ipocrite, forme de mascare a inegalității care stă la baza vieții, așa cum a fost ea gândită de Dumnezeu. Inegalitatea este benefică, Ea naște competiție, iar aceasta duce la progres. Dimpotrivă, egalitarismul de tip comunist duce la stagnare. Din moment ce suntem egali, ce rost mai are să ne luptăm pentru poziții superioare în ierarhie. Cei tari, cei puternici, cei cu bani vor avea mai mult decât ceilalți, fie că e vorba de bunuri, femei sau de influență politică. Germania are aceeași putere de vot la ONU ca Etiopia. Dar ce deosebire colosală între nivelul de trai din cele două state. Chiar și la masa verde cei tari își impun punctul de vedere. Și dacă nu reușesc prin negocieri, fac război. Iar războiul este un triumf al Legii Junglei. |
20 Homo Novus [din public] a spus pe 7 septembrie 2012: |
| Este ușor să înțelegem de ce luptele pe viață și pe moarte sunt firești în lumea necuvântătoarelor: acestea se luptă pentru supraviețuire, pentru hrană. Dar omul modern, consumator de hrană la plic, se războiește, în prezent, dintr-o inerție în care se pare că a rămas cramponat și nu găsește nicio cale de scăpare. El nu mai are nevoie să se angajeze în lupte sângeroase într-o epocă a tehnologiei avansate; războiul a devenit redundant pentru nevoia sa de supraviețuire (și chiar și pentru nevoia de progres). Eu cred că există progres și în idealurile mărețe ca, de exemplu, pacea sau reducerea nivelului de analfabetism în țările (presupus) alfabetizate sau . Din păcate, omul obișnuit își măsoară (sa se raportează la) existanța sa cu ajutorul ustensilelor din trecut (care vor fi, mai devreme sau mai târziu, depășite), pentru că nu poate altfel, nu știe cum să procedeze altfel, pentru că este preocupat de aspectele anodine din viața lui (cu cine se mai însoară Iri și chestiuni de genul), și aproape nicidoată de morală sau de plămădirea unui sistem care să răspundă la nevoile sale din prezent. Războiul este la fel de inerent naturii umane ca ciuma. Dar de ciumă am scăpat (în mare parte) prin intervenția umană asupra condițiilor care au dus la apariția acesteia. Dacă ar fi fost înnăscută, n-am fi reușit să îi abolim forma sub care s-a manifestat în trecut. Desigur, bolile au luat în prezent alte forme (mai insidioase), dar și noi ne-am modelat gândirea și abordările după acestea, ca să le putem reduce impactul asupra umanității luată în ansamblu. Marea întrebare este: putem să ne continuăm existența, ca specie, fără războaie? Dacă da, și totuși continuăm să cântăm la aceeași vioară stricată, avem o mare problemă. În final, îmi cer scuze dacă intervențiile mele de fațadă aduc prejudiciu credințelor dumneavoastră. Nu asta intenționam. Sunt un simplu simpatizant (aliterație involuntară) al curentului behaviorist (deși nu sunt întotdeauna de acord cu toate teoriile înglobate în acesta) și îmi place să fac schimb de opinii cu oameni inteligenți, chiar și atunci când aceștia cantonează în credințe periculos de perimate. |
21 M. Arin [din public] a spus pe 7 septembrie 2012: |
| Necuvântătoare? Ce-s alea? Niște animale care nu vorbesc românește? Toate animalele au formele lor de comunicare. Suficiente pentru necesitățile lor. Dumnezeu a făcut Natura și toate legile ei, pe care vă place să le înfierați cu calificativul "Legea Junglei" Dacă Dumnezeul vostru este infailibil, atunci și legislația Lui este perfectă. Văd că judecați purtarea unui tigru prin geamul prăfuit al moralei creștine. Nu cadrează cu această morală, de unde rezultă indubitabil că Dumnezeu, spre deosebire de pretinsul Său Fiu, nu avea vederi creștine. Brusc, de la conceptul "periculos de perimat" al poporului "ales" s-a trecut la altul" "omul, ca animal ales" al lui Dumnezeu. Când veți avea vreme să vă uitați atent la celelalte forme de viață, veți găsi acolo de toate: și moralitate, și dragoste, și sensibilitate, și echitate, și comunicare, și inteligență. Artă chiar. Puneți pe partitură trilul unei privighetori. La capitolul "sensibilitate" depășește multe din comentariile de aici. Veți spune că e accidentală muzica ei. Vă înșelați amarnic. E darul ei dumnezeiesc, de "necuvântătoare". |
22 Homo Novus [din public] a spus pe 7 septembrie 2012: |
| Necuvântătoare = viețuitoare care nu utilizează o infrastructură lingvistică precum cea de care ne uzităm noi. Adică nu formează cuvinte (semne lingvistice care au la bază o relație arbitrară între imaginile acustice și conceptele pe care cele dintâi le evocă), ci sunete, triluri etc. Dumnezeu meu? Nu e chiar al meu, căci sunt agnostic, acesta nefiind, totuși, singurul motiv. Nici n-ați citit ce-am scris. Ați preluat un cuvânt și ați stors ce s-a putut din el - câteva idei lăturalnice. |
23 M. Arin [din public] a spus pe 7 septembrie 2012: |
| Domnule Homo Novus Cunosc definiția necuvântătoarelor. Lumea geme de definiții. Eu mă refereream la ordinea și armonia din lumea celor care nu cuvântă. În multe domenii, peste lumea umană. Nu le înfierați cu termenul de "dobitoace"! Sunt mai deștepte și mai sensibile decât par. Nu rezolvă integrale triple pentru că această sarcină nu intră în codul lor genetic. Dacă sunteți într-adevăr agnostic trebuie să acceptații existența lui Dumnezeu. Aveți tot dreptul să nu-L cunoașteți. În fond, cine L-a cunoscut? Câțiva dezechilibrații psihic, fondatori de doctrine, escroci ideologici, traficanți de minuni. Vă recomandați ca Om Nou și vă accept ca atare. Sunteți citit, un atent observator. E imposibil să nu observați rapacitate Omernirii, strânsă bine în chingile incomode ale moralei și educației. Rechinii unmani sunt peste tot, e plin de lupi, mai mari și mai mici îmbrăcați în piei de oaie. Legea Junglei, umanizată în mod ipocrit e omniprezentă. N-o vedeți? Mergeți o zi alături de pușcașii marini ai SUA în Irak, sau uriunde. Sau petreceți-vă o zi într-un abator. Veți cunoaște mai bine Legea Junglei, ultima ediție. Ediție pentru care Dumnezeu a semnat "bun de tipar". N-o puteți aboli nici măcar printr-un referendum organizat de Liviu Dragnea. |
24 daniel stanciu [din public] a spus pe 7 septembrie 2012: |
| Nu sunt de acord cu reductionismul naturalist al "viziunii" dvs. Omul nu e o fiinta biologica si, ca atare, nu se conduce dupa "legi naturale" (cum e cea a junglei). Rolul normelor sociale (juridice si morale) este tocmai de a modela un comportament diferit de cel animal. Faptul ca pitecantropul din noi le resimte drept forme de ipocrizie (sau zabrele de cusca) vadeste ca actualul nostru mod de viata, ancorat in sfera trebuintelor elementare, e apropiat de cel al rudei ... indepartate a lui Sir Darwin. E adevarat ca si ambientul in care ne miscam fizicul (si in care ne-am ingropat metafizicul) contribuie mult la formarea unei optici antropoide asupra vietii sociale (altfel spus: avem impresia ca traim intr-o jungla, nu intr-o lume "umana", organizata rational). Fara indoiala, ca omul e la origine un pradator. Insa, limbajul articulat (si failibila inteligenta care il sustine) ii permite sa depaseasca statul de locuitor al junglei si sa imagineze forme mai putin letale prin care sa-si compenseze "natura" agresiva. O ofensa infipta in coaste (pentru a ne referi la o zona sensibila indicata de un veteran al politcii romanesti) e mai putin nociva decat o carnasiera implantata in jugulara. Poate ca in nici un domeniu al vietii omului nu e mai evidenta acesta socializare a violentei decat in politica (dar omul nu e doar o dihanie politica!). Ca societatea e dominata de conflict (intre doua clase - ca sa priceapa boborul - neobisnuit a lucreze cu multe variabile - cum vine treaba) a spus printre altii Marx. Dar chiar si acest economist priceput lovit iremediabil de o dambla revolutionara a crezut ca omul poate fi reinventat, transformat intr-o faptura pacifista si altruista. Omul nou, "tovarasul" se va conduce dupa exigente morale (binele "general" sau "maresal", nu mai stiu exact) nu dupa legea junglei. A propos de caracterul natural al legilor. Un personaj (Kalikles) din "Republica" lui Platon sustine ideea ca legile sunt antinaturale, ca sunt conventii menite sa-i puna la adapost pe cei slabi (saraci) de abuzurile celor puternici. Prin intermediul legii ordinea naturala e inversata: dreptul fortei (natural) e inlocuit cu forta dreptului (social). Acelasi caracter artificial al legilor e denuntat si de Nietzsche, care face apologia fortei, a energiei vitale, a "vointei de putere" - principiu care guverneaza deopotriva regnul natural si uman. Crestinismul si democratia sunt decadente pentru ca rastoarna legea naturala potrivit careia cel puternic trebuie sa-l domine pe cel nevolnic. Cand plebei (sau masei - care i se comunica tot felul de parascovenii in prezent prin tot felul de mijloace neortodoxe - numite mass-media) i se rezerva cerul (in crestinism) si pamantul (in democratie), specia umana da semne serioase de epuizare si e amenintata cu disparitia. Pe scurt, Nietzsche are tupeul sa va contrazica, d-le Marin. Legile democratice ca expresie a vointei celor slabi sunt opuse legii selectiei naturale (a junglei). Ar putea fi invocat si Rousseau in aceasta privinta cu teoria lui contractualista care introduce obligatii pentru cel puternic si drepturi pentru cel slab. Dar, n-are niciun sens. In fond, cand incercam sa intelegem omul trebuie sa alegem intre Darwin si Christos. Primul era englez, al doilea evreu. Deci, omul se trage din maimuta si se supune legilor junglei. |
25 Homo Novus [din public] a spus pe 7 septembrie 2012: |
| Dacă spuneți că trebuie să accept existența lui Dumnezeu, la care variantă vă referiți, la cea promovată de teiști sau la cealaltă, care face obiectul mândriei deiștilor? În calitate de agnostic, n-am cum să spun că există Dumnezeu, dar nici că nu există, și tocmai de aceea nu pot primi "buletin" de ateu. Recunosc că oamenii sunt, la ora actuală, niște ființe (uneori) chiar excesiv de rapace. Rechini, lupi și cum ați mai zis dumneavoastră (homo homini lupus, după vechea "rețetă"), dar cred că situația ar putea sta altfel în condiții de mediu diferite de cele în care trăim noi astăzi (desigur, nu în următorii 50 de ani, căci sunt multe lucruri de schimbat și prea puțină lume receptivă). Aici poate interveni tehnologia, diminuând spectrul războaielor de cucerire și ajutând la distribuirea mijloacelor de subzistență, la scară globală, anulând totodată risipele uriașe care sunt la ordinea zilei în societatea noastră de CONSUM. Pe de altă parte, ideea statului-națiune este o altă fantasmă care activează predispozițiile bestiale din om, ca și lupta pentru bani. "Țara mea e cea mai bună, tu du-te în țara ta. Ba nu, noi suntem mai bun și venim să vă cucerim." Educația joacă și ea un rol fundamental. Acum vă conjur eu pe dumneavoastră să vă uitați mai cu atenție, să-i analizați pe acei lupi, cimpanzei, giboni ș.a.m.d.: o majoritate sufocantă este lipsită de educație, de simțul integrității; acei oameni n-au fost învățați să apere dreptatea și să-și respecte colegul, ci să-și vadă de pielea lor și să-și înjunghie prietenii pe la spate cu prima ocazie (chiar și doar în sens metaforic). Și cred că asta este educația adecvată, pentru că e în concordanță cu cerințele Marelui Sistem, care vrea astfel de oameni (pe care, de altfel, îi și promovează intens cu ajutorul circului mediatic). Luați ca exemplu cimpanzeii: se aleargă, se luptă, se bat, se rănesc și funcționează perfect după legea naturii. Dar nu se presupune că noi am depășit stadiul acela? Ar mai fi multe de zis, dar nu e cazul acum și, cu siguranță, nu aici. |
26 M. Arin [din public] a spus pe 7 septembrie 2012: |
| Domnule Stanciu, Chiar dacă, încă din timpul lui Aristotel, omul era un animal politic, nu-i puteți nega statutul de ființă biologică. Organizarea socială a omului, e complementară animalității lui indiscutabile. Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem: suntem niște animale, totuși. Ipocrizia de care vorbeam constă în farsa ascunderii animalității sub masca moralității de fațadă. Că, vezi Doamne, ne iubim aproapele, când de fapt, sincer vorbind, ne gândim la nevasta acestuia. Domnule Homo Novus Vorbiți de trădare, de înjunghierea prietenilor. Dar astea sunt apucături tipic umane. Bătaia animalelor e bine motivată social: rareori ia forme sângeroase. Carnivorele nu ucid de dragul de a ucide (nu cunosc așa-zisa vânătoare sportivă). Ucid atunci și atât cât trebuie pentru a se hrăni. De ce nu sunt lupii vegetarieni? E clar că Dumnezeu i-a făcut carnivori, în total dispreț față de morala creștină. Domnule Homo Novus, Oricât de agnostic ați fi, nu aveți de ales. Chiar dacă nu l-ați văzut, trebuie să acceptați existența lui Dumnezeu. Altfel vă transformați într-un pârlit de ateu. În ce măsură Dumnezeul Dv. seamănă cu cel comercializat de biserică, asta e deja altă problemă |
27 daniel stanciu [din public] a spus pe 8 septembrie 2012: |
| Fireste ca omul este si o fiinta biologica, dar nu consider ca dvs. ca aceasta componenta "hard" a structurii sale de personalitate e decisiva pentru conduita sa. Traiul social l-a schimbat in asa masura incat e capabil sa actioneze (daca e cu adevarat "umanizat", fiindca simpla apartenenta la specia umana nu e suficienta)impotriva instinctului de conservare si a confortului sau material (altfel spus, impotriva naturii sale animalice). Chiar si Freud, cu toate exagerarile sale, admitea ca omul e capabil sa treaca "dincolo de principiul placerii" (ghilimelele marcheaza titlul unei carti a creatorului psihanalizei). Spre deosebire de statutul de animal, cel de om obliga, trebuie probat in diverse circumstante "sociale" (in relatia cu femela favorita - numita sotie sau amanta, in relatiile cu puii - numiti copii, cu habitatul - numit patrie samd). Sunt gata sa admit ca animalul din noi nu e complet socializat. Dar omul insusi e, in opinia mea un proiect neincheiat . Depinde de el cum isi defineste misiunea si obiectivele fundamentale in mandatul existentei sale. Se poate raporta la trecutul sau (de maimuta care a cazut din copac si care a fost obligata de legile lui Darwin sa urce pe scara evolutiei) sau spre viitorul lui(de finnta mai civilizata, mai rationala si mai morala). Eu nu neg biologicul din noi (n-am de gand sa-mi extirp stomacul si glandele anexe). Dar consider ca omul se defineste pe sine prin non-biologicul sau, prin socialitate si spiritualitate. Faptul ca unii din colegii nostri de specie n-au dezvoltate aceste suprastructuri (cum le spunea Marx) dovedeste ce-am zis mai devreme. Omul e un proiect neincheiat, o fiinta a carei cursa evolutiva e departe de finish. |
28 Homo Novus [din public] a spus pe 8 septembrie 2012: |
| Păi asta am zis și eu, domnule M. Arin, că lupta animalelor este întemeiată, spre deosebire de războaiele oamenilor (care poate că au fost cândva justificate, atunci când tehnologia nu era în floare și existau campanii de cucerire a pământurilor pentru hrană și alte motive). Popoarele care s-au născut într-un ocean de resurse naturale au fost tot timpul ocupate de cotropitori, cum a fost cazul spațiului carpato-danubiano-pontic. Reiterez: "este ușor să înțelegem de ce luptele pe viață și pe moarte sunt firești în lumea necuvântătoarelor: acestea se luptă pentru supraviețuire, pentru hrană." Și necuvântătoare, nu dobitoace, așa cum ați insinuat dumneavoastră că le-aș fi numit. |