La toate întrebările noastre răspunsul Plictiselii e același: lumea asta e o lume răsuflată.
La toate întrebările noastre răspunsul Plictiselii e același: lumea asta e o lume răsuflată.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
| daniel stanciu [din public] a spus pe 2 noiembrie 2012: |
| Uneori Cioran e aproape sincer. De pilda, in acest aforism dezvaluie identitatea unuia din interlocutorele lui obisnuite: Plictiseala. Ii scrie numele cu majuscula ca sa o "personalizeze", sa-i dea parfum de femeie. Ce-i raspunde plictiseala la intrebarile lui rasuflate? Fiind un personaj inchipuit nu poate sa sara peste umbra intelectuala a celui care a plasmuit-o. Asa ca-i zice: "Lumea asta e o lume rasuflata." Vorba poetului nepereche: "Lume-i cum este si ca dânsa suntem noi". |
| Abramovici [din public] a spus pe 2 noiembrie 2012: |
| Acum pricep mai bine, Daniele, de ce a preferat Cioran să-și scrie opera într-o limbă civilizată, occidentală. Să nu ajungă pe mâna unor ageamii levantini, infatuați, gata să râgâie datorită consumului excesiv de erudiție. Dar, de ce i-a fost frică n-a scăpat. Opera i-a fost tradusă și în română. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 3 noiembrie 2012: |
| Ma bucur ca te-am ajutat sa intelegi, Abramovici. Din pacate, stiu si putina franceza, suficienta cat sa-l inteleg pe nevricosul si belicosul "trairist". A prpos de eruditie, Indreptar patimas e scris in romana. |
| Abramovici [din public] a spus pe 3 noiembrie 2012: |
| Ce a scris Cioran în română e nereprezentativ. "Păcatele tinereții". Iar dacă știi "puțină franceză", Daniele, nu te băga la un eseist atât de precis ca Cioran. Când văd un șoricel atacând un elefant mă pufnește râsul. Rezultatul e cunoscut. Șoarecele pierde. Dar, crede el, intră în istorie ca cel mai curajos dintre șoricei. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 3 noiembrie 2012: |
| Abramovici, ce a scris Cioran in romana e simptomatic. Mai mult decat atat are doua carti in idiom valah: "Scimbarea la fata a Romaniei" si "Lacrimi si sfinti", mai bune decat multe din opurile pe care le-a inscriptionat in limba lui Fernandel. (nu spun Eugene Ionesco, fiindca dumnealui era un scriitor adevarat). Comic poate fi si faptul ca o gargaritza ia apararea unui elefant atacat furibund de un soricel. Gresesti, insa in privinta intentiilor mele, exegetule. N-am de gand sa ma iau la tranta cu Emil. Ti-am spus-o si cu alta ocazie. Personajul mi-e simpatic. Numai ca nu-mi pot manifesta adevaratele simtaminte laudandu-l pentru premiile literare (cartile la tine sunt doar mijloace pentru obtinerea lor) pe care le-a refuzat ca un ciudatel (mare amator de gesturi si cuvintele melodramatice). Nu spune el ca adora sa fie detestat, hulit, denigrat? Eu ii fac omului pe plac, din simpatie si n-o sa mai crezi, din buna cuviinta fata de marele disparut. |
