Două vieți
Viețile noastre,
două pâraie, cu albii bine croite,
revărsându-și preaplinul
din beția ploii care-a trecut.
Libere, undeva pe bărăgane,
șuvoaiele se îmbrățișează.
Pentru câtă vreme însă?!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.