"Afemeiatul"
Iubirea de-ți dă ghes, poți spune,
Că mintea-ți pierzi, nu-i de mirare
Voința repede-ți dispare
Și te cuprinde-o pasiune
Iubita-ți pare o minune,
La ea gândești cu disperare
Să o posezi, dorința-i mare,
E lipsa ei, deșertăciune
Că e-un "afemeiat" Năstase,
Azi, zvonurile au temei
Și-aceasta des se întâmplase:
S-a tot ținut de fundul ei,
Iară acea ce-l reclamase,
A fost o sticlă de Jidvei.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre afemeiați, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.