Mai aproape
Mai aproape de casă
într-o inimă
incandescenți suntem
și ne creștem sângele peste ochi
peste zboruri fără aripi
și ne doare țărâna cu doruri
de unde se nasc
inimi
de unde ne chiamă
străbunii...
Mai aproape de inima unui om
când ne doare chemarea
sângelui...
poezie de Sofia Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.