N-aș fi abandonat nicicând limba noastră; mi se întâmplă să-i regret și acum mirosul de prospețime și putreziciune, amestecul de soare și bălegar, urâțenia n...
N-aș fi abandonat nicicând limba noastră; mi se întâmplă să-i regret și acum mirosul de prospețime și putreziciune, amestecul de soare și bălegar, urâțenia nostalgică și superba neglijență.
Emil Cioran în Istorie și utopie (1960)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 1 septembrie 2012: |
| Citind acest citat al lui Emil Cioran, mă simt ca și cum aș fi schimbat mirosul de cremă de ghete, cu mirosul de cafea și prăjituri. |
2 M.Arinică [din public] a spus pe 1 septembrie 2012: |
| Clișeul său tipic. Atașează un adjectiv surprinzător, la un substantiv care cere altceva. "Superba neglijență" Aici Cioranul din el se revarsă. Neglijentă a fost franceza lui. Chiar dacă a locuit o jumătate de secol într-un cămin studențesc, la Paris, n-a studiat franceza suficient de profund. A avut mai mulți corectori despre care scepticul neglijent n-a prea vorbit. Eu aici simt mirosul de cremă franțuzească de ghete aplicată pe opinci de Rășinari |
3 George Budoi [din public] a spus pe 2 septembrie 2012: |
| Deși, în general, îl ador pe Cioran, ca român și cititor la acest citat îi dau nota 2. |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 septembrie 2012: |
| Mie imi place aceasta spovedania lui Emil referitoare la limba romana (parca e un fragment dintr-o scrisoare catre Noica). E o declaratie de dragoste, manierata si ireverentioasa in stilul teribilist, de adolescent etern al lui Cioran. Intra-devar ceea ce e frapeaza la idiomul valah e caracterul lui compozit (latino-slavo-turco-grec). Limba romana e, daca ar fi sa adoptam limbajul gastronomic, un ghiveci lingvistic, lipsit de rafinament (cum e franceza) sau de rigoare (cum e germana), dar indiscutabil savuros. Limba romana e, ca si sufletul acestui popor vitregit de Istorie, superficiala dar spumoasa. Cu o topica flexibila, gumoasa, iti permite sa executi acrobatii verbale dificil sau imposibil de realizat in alta limba de circulatie. E o limba in care sunt posibile deopotriva cacofonii crancene (balegarul) si eufonii sublime. |
5 George Budoi [din public] a spus pe 2 septembrie 2012: |
| "BĂLEGAR" cacofonic, "porcofonic" și de altă natură există în toate limbile. Acceptabil pentru grăjdari și birjari, acest "bălegar" lingvistic e inacceptabil pentru oamenii cultivați. |
6 M.Arinică [din public] a spus pe 2 septembrie 2012: |
| Literatura noastră nu are amplitudinea universală râvnită, nu datorită limbii (de circulație restrânsă, e drept), ci datorită problematicii abordate, care nu are anvergura necesară. Nu poți să scrii "Război și pace" după salva de la Turtucaia. Nu poți să scrii Cântecul lui Rolland, Cidul sau Faust, când beneficiezi de Păcală, Tăndală și Toma Alimoș. Epopeea noastră națională este Țiganiada. E greu să durezi o operă de interes universal scriind despre Becali, Clanul lui Butoane sau suspendarea lui Băsescu. O țară mică va avea o istorie mică și, pe cale de consecință, o literatură mică. |
7 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 septembrie 2012: |
| Domnule Budoi, v-as ruga sa luminati un ageamiu ca mine: dati un exemplu de cacofonie frantuzeasca. |
8 M.Arinică [din public] a spus pe 2 septembrie 2012: |
| Domnule Stanciu, Am fost în Canada francofonă, împreună cu un domn Merdeanu. De câte ori se prezenta avea probleme. Numele său constituia în franceză o construcție cacofonică. Reamintesc tutoror că în greacă "kakos" înseamnă "urât", nicidecum "c..at" |
9 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 septembrie 2012: |
| Eu m-am referit strict la cacofonia sonora (la efectul acustic produs de alaturarea unui cuvinte diferite, cum e numele lui conu' Iancu bunioara) si nu la cea semantica. Am mari dubii ca (pardon!) cacofonia vizeaza semnificatia cuvintelor ("fonia" inseamna sonoritate si atat). Cand un cuvant desemneaza o realitate hâda, e (aproape) firesc sa aiba o acustica asemanatoare. Semnificantul devine o dara sonora a semnificatului. Dar asta e cu totul altceva. Numele d-lui Ion Luca Caragiale nu are o semnificatie negativa desi numele lui emana miros de hazna. Pozna asta se cheama in opinia mea cacofonie. |
10 M.Arinică [din public] a spus pe 3 septembrie 2012: |
| Domnule Stanciu, Toate cacofoniile sunt sonore, Kakos - urât, Phonos - sunet. În limba română apare și componenta olfactivă, pestilențială. În franceză, pronunțarea numelui "Merdeanu" produce aceeași "cacofonie sonoră", ca și numele dramaturgului nepereche. Pentru că "merde" sună în limba lui Voltaire precum "caca" în limba lui Ion Luca Caragiale. |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 septembrie 2012: |
| Pai, asta spun si eu d-le Marin: Sonore sunt! Numai ca mai zic ceva. Cacaofonia e rezultatul unei juxtapuneri de cuvinte (redate prin intermediul unor sunete). Cuvantul "căcărez" nu e o cacofonie (altminteri ar trebui adaugat la faimoasa lista a cacofoniile permise in limba in limba romana). Dar cand intr-un elan patriotic urlu cat ma tin bojocii: "Traiasca comuninismul!" in mod sigur comit din culpa un delict lingvistic. |
12 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 3 septembrie 2012: |
| Eu sunt convinsă de faptul că, limbile pe care le vorbim corect, sunt un miracol fonetic al vieții noastre. |