Sunt o relicvă
Cincizeci de ani de amintiri,
de loialitate, de cinste, de prietenie,
de iubire.
Sunt propriul meu requiem,
cu mâinile la piept,
cumințite în clocotul lor
fără urlete.
Așa s-au născut, poate,
să mângâie, să mă mângâi singur,
să mă întorc în zilele mele
ca pe coridoare, orbecăind
cu atâtea statui,
în care sunt mereu eu, mereu voi
și să mă iubesc mereu în vacarmul meu
care-mi tot vorbește de unul singur.
poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre prietenie
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.