Mister... de râu
Oricâte explicații aș avea,
-din cărți citite, știință câștigată-
când stau pe mal și îl privesc cum curge,
cum malurile-n piatră și în mâl distruge...
E peste logică, de unde atâta apă?
Am creierul, un labirint de cursuri, o rețea!
Mă uit în zare, în aval,
la crețul cafeniu, învolburat continu
ce pleacă-n nesfârșit și amontele-i ia locul.
Ah, Doamne, de ce nu-s la fel, nu am norocul
să fiu mereu un început, "remake"-ul rectiliniu?!
... Sunt lung, la fel de lung, sunt un imponderal!
Întrezăresc petrecerile-i multe
în care-s poate, doar infimă moleculă
din nesfârșitu-i debit veșnic susurând,
ce umple mări, oceane, care-i sunt mormânt;
cum locu-mi va fi luat, d-un ou, morulă, o gastrulă...
Oh, cum nimic nu știu, din științele oculte?!
Nu știu, e static, mișcă, pleacă, vine;
stau împietrit pe malul cu miresme
de iarbă-n spic, cu izuri fin mirositoare
amestec de sublim, de fân în floare,
cu gând la îmbăierile bunicii, cu aghiesme...
Tresar, un fulger viu, în tunet intervine!
Sunt culme de lanț trofic negreșit
și-aș vrea să fiu, o cameră de luat vederi;
retina, s-am peliculă de film și poză
să o transmit umanității, zilnic, doză...
Mesaj-aș da în viitor, de ieri, drept mângâieri...
Să stau, să dorm, să mă curg RÂU, la infinit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.