În marginea lui Dumnezeu, a lumii și a sinelui, mereu în margine! Ești cu atât mai om cu cât simți mai bine acest paradox, cu cât meditezi mai mult la el și cu cât percepi mai bine nonevidența destinului nostru; căci e de necrezut că poți fi om..., că dispui de mii de chipuri și de nici unul, și că-ți schimbi identitatea în fiecare clipă, fără să te desparți totuși de propria-ți decădere.
Emil Cioran în Căderea în timp, Copacul vieții
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.