Preludiu

Topit în măşti, din sonor în sonor,
Bucurat Amurg, şi singur al toamnei,
Sufletul meu, pânză de corabie în soare,
Este marele pirat al acestui fior.

Vreau să iubesc furunzele, paşii alintând livada:
Zodier spurcat, alungă cirezile spaimei!
Vreau să iubesc odată ca iadul,
În mine focurile, în mine cascada.

Vântul acela viclean: Bucuria
Să mi-l aduci, tată, din vuietul toamnei.
Şi iubind carnea şi iubind ochii
Să nu mai ocolim, fiică a Obsesiei, haiducia.

Atâta fumegare pe veşteda apă, şi noi iubim.
Un muncitor a tuşit apropiat, înfrânt, şi noi iubim.
Deschide fereastra, pământule, şi ascultă:
Melodia grozavă a poemului acesta n-are tărâm.

Foşnet zilei - mâna ta. Maria Magdalena - privirea.
Albiile s-au şters de-am rămas o câmpie deşartă.
Sunt numai un sunet îngemănat cu flacăra
Şi răvăşirea.

poezie clasică de George Meniuc (1939)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!