A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus. De aceea, evreul are privilegiul de a trăi de două ori condiția umană. El reprezintă existența prin excelență separată sau, pentru a folosi o expresie prin care teologii îl califică pe Dumnezeu, este absolut-altul. Conștient de singularitatea sa, o are-n minte neîncetat și niciodată nu uită de sine; de aici aerul lui stingherit, crispat sau afișând o falsă încredere de sine, atât de frecvent la cei ce poartă povara unei taine. În loc să fie mândru de obârșia lui, să și-o înscrie pe frunte, s-o strige-n gura mare, el o ascunde: ci soarta lui, fără pereche, nu-l îndreptățește oare să privească de sus gloata umană?
Emil Cioran în Ispita de a exista, Un popor de singuratici
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
| daniel stanciu [din public] a spus pe 4 noiembrie 2012: |
| A fi om e o drama; a fi român e un vodevil. Frivol incurabil romanul nu-si asuma suferinta faptului ca traieste in sub-istorie. Daca e in corzi, zice ca-s corzile vocale, daca e praf, zice ca-i bun de prizat, daca e la pamant, zice ca se ocupa cu agricultura. Orice napasta, orice drama colectiva e impinsa (dintr-o lasitate drapata in bravura) la suprafata fiintei sale si transformata in schima, in hlizeala. Pentru roman nu e valabila spusa lui Nietzsche: "ce nu ma omoara, ma intareste". Vicisitudinile istoriei nu l-au zdrobit, insa i-au agravat superficialitatea. A supravietuit fiindca n-a pus la inima. Cizma rusului si botforul turcului nu i-au calcat pe inima, ci intr-o mocirla sufleteasca din care nu tasnesc vapaile mandriei nationale, ci aburii betiei. In fond, turcul nu ne-a luat gatul, sa bem pentru asta frati romani! |
