Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toa...
Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite... În încercarea ultimă de a ne îndestula dorința de somn, Dumnezeu devine cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.