Plecarea

Creşte iarba-n fiecare an,
În păduri, pe dealuri, pe poteci
Şi înţeleneşte orice plan,
Orice drum pe care vrei să pleci.

Lănci de aur soarele ascute
Până-n zarea cu salcâmi, senină,
Piersici, cu aromele ştiute,
Cresc şi-astupă poarta din grădină.

Via s-a-mbrăcat în ruginiu,
Din cârcei dulceaţă se prelinge,
Vei pleca, probabil, mai târziu,
Când cu frunze peste vii va ninge.

Galbene gutui de pe pervaze,
Ţurţurii şi florile de gheaţă,
Luciul gheţii poleit cu raze
Te opresc să stai numai o viaţă.

poezie de Corneliu Vasile din Univers românesc (Bruxelles) (noiembrie 2010)
Adăugat de Corneliu Vasile
Votează! | Copiază!