Înălțare
Iată pe decindea Dunării
trec poștalioane brumării,
prin miros pătrunzător de fân
sparte curcubeele rămân.
Doamne, de iubirea e durere,
preasmerit în rugăciuni ți-o cere
cel care, suiș, până la tine
năzuiește-n orice zi ce vine.
Tremurat văzduh va să prefire
sidefii sterlici fără oprire,
înălțând spre cer cu mare artă
licuricii din lumina spartă.
poezie de Corneliu Vasile (1997)
Adăugat de Corneliu Vasile

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.