Statuie antică în ruină
Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,
încât e prins în piatra - vecinic cântec -
se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici...
Din rănile frumoasei coapse ies furnici...
Iubirea a creat această mică și subtilă gură
pe care dalta a sculptat-o în căldură...
Acum, în al iubirii cald și dulce leagăn,
își face plasa "cap de mort", păros păiangăn.
A fost creată fruntea într-o lungă meditație
din care n-a lipsit o voluptuoasă grație:
ideea fecundată de eterna frumusețe...
Din acest gând cuprins în suprafețe
și ros de ploi, de geruri și de gârle,
ies gușteri, scolopendre și șopârle.
poezie clasică de George Magheru din Capricii - Cartea cosmică (1929)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.