Duioasă și caraghioasă amintire în același timp: primul salon în care, la optsprezece ani, intri singur și fără niciun sprijin! Privirea oricărei femei mă in...
Duioasă și caraghioasă amintire în același timp: primul salon în care, la optsprezece ani, intri singur și fără niciun sprijin! Privirea oricărei femei mă intimida. Cu cât voiam să plac mai mult, cu atât eram mai stângaci. Despre toate lucrurile aveam numai idei false; sau mă dăruiam fără niciun motiv, sau vedeam un dușman în oricine, numai pentru că mă privea cu gravitate. Dar ce frumoasă era o zi frumoasă pe atunci, în toiul celor mai cumplite nenorociri datorite timidității mele!
citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.