Epitaful lui Mateiaș Basarab
Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toți prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greșitu, tot să mă iertați,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetați.
epitaf de Udriște Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaș

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre suflet, poezii despre laudă, poezii despre iertare sau poezii despre cercetare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.