Geana biruinţei în poem albastru

Am strâns în fiecare părticică
din mine iubire,
o conturez cu speranţa dincolo de cuvinte
şi-o rispiesc sub inconştienţa emoţiilor
în sălbăticia
avidă de tine.

Creez să trăiesc,
trăiesc şi creez
să fiu femeia tuturor dorinţelor tale
pentru că tu eşti ecoul tuturor dorinţelor mele,
fragment din fericirea şi echilibrul lumii;
numai aşa vom înţelege că ne-ar mai trebui o viaţă
să desluşim bucuria noastră
şi veselia florilor din primăveri nebănuite
care ne vor ocroti şi ne vor păstra
până ne va umple imaginaţia
de jertfa ce nu figurează confesiunilor interioare
şi vom fi dezgoliţi de noi
în retrăiri adânci
la izvorul iubirii,
iar Dumnezeu va risipi ademenirea întunericului
în geana biruinţei.

poezie de Lusiana Drăguşin (23 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Votează! | Copiază!