Iisus în celulă
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.
Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veștminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.
Uimit am sărit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.
S-a așezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-mi pe răni mânăa ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.
Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.
Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani...
Când m-am deșteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri...
Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns...
- Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui...
M-am pipăit... și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
1 Vladimir Potlog [din public] a spus pe 2 martie 2011: |
| super poezie |
2 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 23 ianuarie 2013: |
| Are centura si diagonala. Nu e buna. Pff. Daca era scrisa de altcineva, sareau cu miile credinciosii. Mai bine scriem fraze lungi, cat mai incalcite si nu spunem nimic. Important e ca sunt scrise de noi. |
3 M. Arin [din public] a spus pe 24 ianuarie 2013: |
| Radu Gyr are dreptul să scrie atât de patetic. El știe ce este răstignirea. A suferit calvarul său în închisorile comuniste. Dar când vezi câte un poet contemporan, stâlp de cafenea și de cenaclu, cum să dă răstignit, sforăind în pat, cu brațele întinse lateral, ei bine, în fața unui asemenea simulacru de crucificare te apucă râsul. |
4 daniel stanciu [din public] a spus pe 24 ianuarie 2013: |
| Ba deloc, Mariner. Biografia unui scriitor nu ii confera "dreptul" de a scrie intr-un anume fel (cu patos, cu nerv, cu elan, cu dezgust, cu dispret, cu agramatisme etc.) Opera trebuie judecata independent de plusurile sau minusurile biografice. N-are nicio relevanta ca X era un ins incoruptibil daca scrie o proza ... corupta (de slaba calitate). Sa-l cititm pe cutarescu pentru ca era un samaritean si sa-l dispretuim de altulecu pentru ca era grobian. Astea nu-s judecati estetice, ci mai curand declaratii politice de campanie. Multi scriitori n-au fost usi de biserica dar ne inchinam la ei ca la icoane. De ce? Fiindca opera lor conteaza. Ea e divina. Omul care a scris-o e doar un ins ca oricare altul. Vai de scriitorul care are o viata mai interesanta decat opera. |