Niciun ochi nu rămase însă uscat atunci când, prin gura preotului, Ion își luă rămas bun de la părinți, de la toți prietenii și cunoscuții. Iar când în sfârș...
Niciun ochi nu rămase însă uscat atunci când, prin gura preotului, Ion își luă rămas bun de la părinți, de la toți prietenii și cunoscuții. Iar când în sfârșit pomeni pe George care i-a curmat viața pământească, și-i zise "te iert, căci n-ai știut ce faci", tot norodul izbucni într-un hohot de plâns. Zenobia, năucita de jale, se izbi cu capul de dunga coșciugului, încât de-abia o potoliră cei dimprejur. Pe urma fu coborât în pământul care i-a fost prea drag, și oamenii au venit pe rând să-i arunce câte o mână de lut umed care răbufnea greu și trist pe scândurile odihnei de veci.
citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de Cristina

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.