Mărturisire
Femeie care-mi dai puterea,
Să înfrunzesc ca un copac,
Cum să te-nvăț s-auzi tăcerea
Mărturisirilor ce-ți fac?
Cum să te-nvăț să iei aminte
Acelor simțăminte tari,
Ce-ți știu vorbi, nu prin cuvinte,
Ci-n graiul liniștilor mari?
poezie celebră de Liviu Deleanu din Scrieri (1976)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 Spiritul lui Pușkin [din public] a spus pe 8 ianuarie 2011: |
| Splendid. Traducătorul meu este el însuși un mare poet. Adevărat. Uneori, prin graiul tăcerii comunicăm mai clar decât prin cuvinte. |
2 Katia [din public] a spus pe 8 ianuarie 2011: |
| Da, și mie îmi place această poezie. |
3 Ioana Voicilă Dobre [din public] a spus pe 12 mai 2011: |
| Un poem perfect, superbă exprimare! Scurt, clar, concis și cumprinzător.Felicitări! |
4 Madame [din public] a spus pe 12 mai 2011: |
| Poezie expresivă, muzicalitatea fiind una din calitățile poeziilor lui Deleanu. |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 mai 2011: |
| In comunicarea amoroasa femeile folosesc cuvintele si barbatii tacerile semnificative. Barbatii vor sa li se spuna (fiindca sunt iremediabil stangaci in materie de dragoste), iar femeile vor sa li se faca (intrucat cuvintele nu le ofera desfatari suficient de intense prin ele insele). D-l Deleanu ii reproseaza iubitei sale (imaginare sau nu) ca nu-i decodifica "marile linisti". O posibila explicatie ar fi ca linistile poetului nu sunt doar verbale, ci si faptice. Faptele lui nu au suficienta proza ca sa nasca poezie in sufletul femeii. |
6 Madame [din public] a spus pe 12 mai 2011: |
| Pe vremea poetului, bărbații erau romantici și galanți, capabili să aprindă dragostea în sufletul femeii și să mențină vie flacăra iubirii, însă, în zilele noastre bărbații sunt mitocani, aventurieri, iresponsabili și egoiști. Nu cred să mai fie vreun bărbat de modă veche (manierat, sincer, fidel, tandru și curtenitor). |
7 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 12 mai 2011: |
| Mai sunt, dar se ascund sub pseudonime... |
8 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 mai 2011: |
| Doamna, dumneavoastra descrieti o fictiune literara in paranteze si un stereotip mediatic in afara lor. |
9 Madame [din public] a spus pe 12 mai 2011: |
| Dumneavoastră îmi serviți ca model, acesta este motivul pentru care descriu ficțiuni literare. P.S. Vă informez că mă voi reprofila, pentru a servi drept model de urmat. |
10 daniel stanciu [din public] a spus pe 13 mai 2011: |
| Daca in vremea poetului Deleanu barbatii aveau acest monstruos (o monstruozitate sacra) profil psihomoral, va marturisesc ca mi-e cu neputintza sa-mi imaginez cum aratau exemplarele izbutite ale sexului opus in timpul poetilor Vacaresti. Pararea mea e ca domnii contemporani cu Ienachita & co. erau niste idealitati matematice ambulante. Ne intrebam ce s-a intamplat intre timp cu barbatii, de ce au suferit un proces atat de ingrijorator de umanizare (devenind egoisti, mitocani s.a)? Raspunsul e simplu: s-au emancipat femeile. Acum ele sunt idealitatile matematice, pe care le divinizam noi babrbatii. Si fiindca zeitele de data recenta nu sunt multumite (n-au cum, fiind femei) de practicile idolatrice ale adoratorilor lor, sarmanii barbati ajung sa fie etichetati drept "mitocani, aventurieri, iresponsabili și egoiști." |
11 Madame [din public] a spus pe 13 mai 2011: |
| Rămân la părerea că bărbații zilelor noastre sunt neciopliți și necivilizați. În vremurile de mult apuse, bărbații erau bine-crescuți, arătau respect față de femeie, aveau finețe și eleganță în comportări. Bărbatul de modă veche (așa cum îmi place să-i spun) știa să prețuiască și să iubească femeia, și asta în virtutea unor sentimente pure, de sinceră admirație și trăiri profunde. Nu se gudura pe lângă femeie, simulând iubirea, pentru a-și atinge scopul dorit: desfătarea simțurilor. Dacă bărbații ar folosi tehnica calibrării (puțini sunt aceia capabili să calibreze o femeie), cu siguranță și-ar atinge lesne obiectivul. Mi-aș dori să văd acel bărbat (care nu a suferit procesul de umanizare) care oferă flori (gest izvorât din sentimente profunde, nu mascate) și cuvinte dulci ca ciocolata cu aromă de cafea femeii emancipate, pe care pretinde că o divinizează. Cu siguranță, într-o altă viață. Domnule "Vedetot", și dv. vă ascundeți sub pseudonim. Să înțeleg că sunteți un bărbat elegant în exprimare și comportare? |