Mi-e tare, tare dor
Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ți-am adus un cât de mic serviciu
La vreme de Calvar eram alături
Cu farisei, cu cerșetori și alte pături
Ce Te huleau parcă ieșiți din minți,
Cum fiii-i persecută pe Părinți;
Când universul și-a fost frânt o roată
Am strigat și eu cu-această gloată:
- Crucificați-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!
Voiau și ei, voiam și eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viață-dătător
De-atuncea plâng și mă-nfior!
Mă tângui și Te cat întruna
Inima-mi suspină precum struna
Care-a rămas atâta: cu o coardă
Tu Doamne ai iertat această hoardă!
Dar am aflat de învierea-Ți sfântă
Ca un cuțit ce lama și-o împlântă
În carnea noastră plină de păcat
Când toți rosteau: Iisus a înviat!
Îți ofer în suflet adăpost
Că nu mai sunt acel care am fost
Acceptă-mă oricât de nefiresc
Tot restul vieții voi să Te slujesc!
Te-am supărat și mă-nspăimânt
Că văd și astăzi Sângele Tău Sfânt
Cum picură din ceruri pe destine
Și-mi este tare, tare dor de Tine!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfințenie
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre serviciu
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.