Am fost multă vreme îndrăgostit de tristețe, deci în stare de păcat. Căci tristețea este un păcat împotriva speranței. Câtă dreptate are teologia! Nu trebuie să suspinăm după ceea ce vatămă. Or, tristețea este exact asta, vorbesc despre tristețea pe care o iubim, pe care o cultivăm, pe care o savurăm.
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
| Scurtu Sorin Izvoras [din public] a spus pe 22 aprilie 2014: |
Si iata "RECUNOASTEREA"!!!!!!
Nu te alatura oamenilor ce-si plang de mila cu voluptate, nu incerca sa-i vindeci de ea..... le place, se complac marii de lacrimi, suspinului la adresa propriei tristeti, deplangerii celorlalti. Asa sunt mai importanti, mai"altfel" decat toti prostii ce se cred fericiti!!!
Traiasca lacrimile, stresul, caderea nervoasa, etc. etc...... ce destepti suntem, numai noi stim "adevarul, ceilalti, niste fericiti amarati!!! |
