Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Venus din Milo</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79647" style="color:#000;text-decoration:none">Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă<br>unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi<br>oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie<br>descoperă arta desenând cu degetul pe nisip<br>conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră<br>trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor<br>rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea<br>mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală<br>cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede<br>care nu se umple de sânge când ţipă o pasăre sau<br>ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede<br>de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini<br>şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,<br>fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,<br>uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine<br>şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,<br>domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti<br>n-aţi aflat decât că "a spera înseamnă aproape a trăi"?<br>Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?<br>"Le péché c'est le Grec", ziceaţi dumneavoastră<br>înainte de asta. Adică vina noastră este aceea<br>de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat<br>şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,<br>povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt<br>spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,<br>după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie<br>să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.<br>Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor<br>şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm<br>ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele<br>decât că sunt nişte păsări ameţite de soare<br>şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme<br>ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele<br>decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,<br>atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,<br>poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură<br>recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ<br>pentru a desena, imitându-i pe oameni,<br>conturul umbrei iubitului ei,<br>chiar fără să ştie ce-i arta.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Octavian+Paler">Octavian Paler</a></strong></div>