Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Cei care-am fost la Troia</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">I</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">Această dragoste,<br>această lumină care nu mă cruţă<br>care mă obligă să-mi aduc totul aminte<br>şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,<br>cerul ca un obraz de copil.<br>Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.<br>Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,<br>am crezut tot ce ni s-a spus,<br>marea fierbea ca sîngele nostru<br>şi cînd tăceau valurile<br>nu se auzeau decît vorbele noastre trufaşe<br>atît eram de convinşi că înţelepciunea e un cuvînt găunos.<br>Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina<br>era un fel de amintire ciudată<br>şi printre păsări albe care zburau<br>între noi şi greşelile noastre<br>şi nu ne mai separa de zei decît moartea.<br>De ce trebuia să fiu vinovat<br>cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios?<br>Uneori vîntul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,<br>cînd eram stînjeniţi amîndoi<br>şi nu mai ştiam ce să spunem,<br>dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,<br>iar păsările albe care zburau<br>pe mare între umbrele noastre şi zei<br>îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul,<br>aceştia suntem şi nu alţii,<br>noi care-am fost împreună<br>şi singuri la Troia.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">II</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">Am lăsat în urmă atîtea mări şi greşeli<br>încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?<br>De ce ne trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?<br>De ce trebuiau toate acestea, de ce?<br>Da, trebuiau.<br>Trebuiau, poate.<br>Trebuia poate să fim mai întîi vinovaţi<br>pentru a învăţa să iubim.<br>Trebuia să greşim<br>pentru a cunoaşte sfîrşitul greşelii<br>şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună<br>că ştiu totul despre iubire şi ţărm.<br>Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi<br>ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni<br>n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că<br>nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decît noi<br>cu speranţa că-ntr-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că<br>nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii<br>luminîndu-ne mîinile<br>în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.<br>Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,<br>şi mă întreb, poate, pentru ultima oară.<br>De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra<br>decît iubind şi mai mult ţărmul<br>pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?<br>Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au fost?<br>Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.<br>Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor<br>cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">III</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">Dar eu ştiu că moartea există<br>şi există şi ţărmul,<br>există în zori plaja goală<br>şi există urmele care ne fac vinovaţi,<br>există corăbiile care ne-au dus la Troia<br>şi există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,<br>există amintirile<br>şi există pescăruşii ţipînd,<br>există nisipul de care mă lipeam gol la amiază<br>şi există locul gol de lîngă mine,<br>exsită toate, numai tinereţea s-a dus<br>în acest prea lung asediu al Troiei,<br>în acestă eroare spre care ne-am dus liniştiţi.<br>O, gustul ucigaş al plecării.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">IV</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">Am cutreierat ani în şir mările<br>şi cînd ne-am întors ne-am dat seama<br>cît de puţin ne îndepărtasem de ţărm.<br>De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.<br>Eram tot acolo şi iubeam aceleaşi lucruri<br>numai că eram mai bătrîni<br>şi ne venea greu să surîdem.<br>Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde uşor.<br>Şi iubim altfle, mai trist.<br>În rest, suntem aceiaşi şi iubim aceleaşi lucruri,<br>iubim...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">V</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79642" style="color:#000;text-decoration:none">Suntem obosiţi<br>şi nu ne mai separă de zei decît moartea.<br>Am văzut cum se goleşte clepsidra<br>şi cineva dintre noi spunea că şi mormintele mor,<br>nu numai cei ce-au coborît să le umple, şi poate aşa trebuie,<br>altfel mormintele ar cuceri toată lumea.<br>Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.<br>Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine<br>lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om.<br>Această dragoste,<br>această lumină şi vîntul care nu ne cruţă.<br>care ne obligă să ne-aducem totul aminte...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Octavian+Paler">Octavian Paler</a></strong></div>