Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Fata craiului din cetini</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79146" style="color:#000;text-decoration:none">Un colţ întreg de lume s-a fost înspăimântat<br>De spada şi curajul lui Tabără-mpărat,<br>Domn mare şi puternic din ţara cu nenorii.<br>El trece-n şir de taberi cum trec secerătorii<br>Prin holdele răscoapte; cu braţul său robust<br>Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust<br>Şi zboară fortunatec prin rândurile dese<br>Şi-n veci cu biruinţă din grele taberi iese.<br>Deci dusu-mi-s-a veste prin lume şi prin ţări<br>Şi s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări<br>Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul şi de-a latul,<br>Voinic nu poţi să afli ca Tabără-mpăratul!<br>Dar totodată veste şi vorbă s-a pornit,<br>Că Tabără-i om dosnic şi-i trist necontenit<br>Şi cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbeşte,<br>Cât parcă ceva-l doare şi nu ştiu ce-i lipseşte;<br>Că-i tot mereu pe gânduri şi-i vecinic supărat.<br>Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat<br>Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele,<br>Frumoşi în zi de pace şi tari în zile grele<br>Şi demni de-un tată, care e demn de-ai săi feciori:<br>Era Voinic-Zorilă, copil născut în zori,<br>Braţ greu la bătălie şi trăsnet la izbândă;<br>Era mezinul Grangur, om bun, inimă blândă<br>Milos; şi era fiul din urmă Trandafir,<br>Frumos ca o poveste, isteţ ca un Arghir!<br>Aşa erau feciorii: iar Tabără-mpăratul<br>Din inimă iubindu-i pe unul ca pe altul,<br>Sta-n cumpănă şi-n gânduri şi mult îmi chibzuia<br>Şi mult îşi bătea capul, căci dânsul nu ştia<br>La care dintre principi să lase-mpărăţia?<br>Din ei care-i mai vrednic? În care-i vitejia<br>Mai mult înoţălită? Un suflet creştinesc,<br>Menit pentru mărirea de tron împărătesc,<br>Şi-o inimă domoală în care fiu trăieşte?<br>O minte mai vicleană pe care-l fericeşte?<br>Din ei care-i mai vrednic? Iubindu-i pe tustrei,<br>El nu putea s-aleagă pe nici unul din ei,<br>Iar neputând s-aleagă, era tot trist, sărmanul,<br>Şi tot pe gânduri grele cu lunile şi anul!<br>Dar iată, veste mare prin lumi s-a strecurat,<br>Că-n Meştera-Cetate, la Craiu-încetinat,<br>Vorbesc stelele noaptea cu florile-n grădină<br>Şi forul şi-l dezmiardă pe-un fir de rocoină<br>Pe-un snop de vâzdogele, pe-o creangă de bujor:<br>Căci are craiul fată frumoasă ca un dor<br>Din zile cu speranţă, cu-obraji ca trandafirii<br>Şi-aşa de drăgălaşă ca patima iubirii!<br>Ea poartă haină-albastră şi poartă păr de aur<br>Şi-i albă ca zăpada din zilele lui faur,<br>Şi-o fată mai plăcută, prin şepte ţări crăieşti,<br>Ca dalba Viorică nu-i modru să-ntâlneşti!<br>Ea şede-ntr-o fereastră-n a turnului zăbrele,<br>Purtând pe cap cunună de-albastre viorele<br>Şi-aşa mi s-a prins fata, şi-aşa mi s-a jurat,<br>Că dintre toţi voinicii primi-va de bărbat,<br>Pe-acel ce va fi-n stare<br>S-ajungă la fereastra zăbrelei, din călare,<br>Luându-i de pe frunte cununa cea de flori!...<br>Şi-ndarn mi se-ncercară vitejii peţitori,<br>Căci nici unul nu poate să facă vitejie,<br>Să capete pe fata crăiască de soţie!<br>Pe loc ce vestea fetei lui Crai-Încetinat<br>Ajunse pân la curtea lui Tabără-mpărat,<br>Acesta prinde suflet şi iar înveseleşte,<br>Şi plin de bucurie feciorilor vorbeşte:<br>O, dragii tatii! Astăzi eu-s vesel mult, căci eu<br>Voi şti din voi pe care să-l las în locul meu!<br>Grăbiţi tustrei la Craiul din Meştera-Cetate<br>Şi-acel ce-aduce fata, acela va domni!...<br>Aşa vorbi-mpăratul şi dulce-apoi zâmbi.<br>Atunci Voinic-Zorilă ieşind merge la staur*;<br>Alege-un roib sălbatic, cu frânele de aur<br>Şi-ncalecă şi pleacă, se duce fulgerat<br>Cu gândul să-mi alerge la Craiu-Încetinat<br>Şi-acolo să câştige pe fată de soţie:<br>Pe fată de-o câştigă, câştigă-o-mpărăţie!<br>S-a dus, s-a dus voinicul, pierdut în negre zări,<br>Lăsând în urmă-i dungă de-albastre-ndepărtări<br>Şi nori de praf; şi mers-a trei luni şi jumătate<br>Şi-n urmă el ajunse la Meştera-Cetate,<br>Cu turnul de mărgele şi-n jur cu bărbănoc.<br>La capătul cetăţii, Zorilă stă pe loc<br>Şi caută-n jur, căci roibul cu spaimă sforăieşte<br>Şi-azvâle din copite şi-n laturi se izbeşte,<br>Pe cale mai departe nu pleacă nicidecum.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79146" style="color:#000;text-decoration:none">Descalecă Voinicul şi vede lângă drum<br>Pe-o babă răzimată de cârja-i noduroasă,<br>Cu ochi intraţi sub frunte, cu trup p-a cărui oasă<br>Topitu-s-a fost carnea de ani şi de necaz.<br>Zorilă, cât ce-o vede, întoarce-al său obraz<br>Şi scuipă-n sân cu scârbă, iar baba zice: Bine,<br>Dar pentru ce te tulburi şi te fereşti de mine?...<br>Căci măcar eu-s bătrână, dar sfatu mi-e frumos;<br>Pe mulţi viteji cu sfatul din pacoste i-am scos<br>Şi poate-acum şi ţie vrun sfat să-ţi dau! Răspunde,<br>Din care parte-a lumii grăbeşti şi până unde?<br>Voinic-Zorilă însă n-ascultă-al ei cuvânt,<br>Ci-ncalecă şi-aleargă precum aleargă-n vânt<br>O frunză; roibul tânăr de spaimă beat aleargă,<br>Lăsând un nor de aburi pe narea sa cea largă<br>Şi nu s-opreşte până la poartă, la palat.<br>Pe loc înalţii sfetnici şi domni s-au adunat<br>Să vadă pe voinicul venit din depărtare,<br>De cumva-i dânsul vrednic de fapte mari şi-n stare<br>Să facă-o vitejie, precum nu s-a mai dat.<br>A doua zi voinicul norocul şi-a-ncercat:<br>Copila sta-n fereastră, frumoasă cum e luna,<br>Pe buze purtând zâmbet, pe cap purtând cununa<br>De flori; fălos Zorilă împintenă-al său cal<br>Şi-aleargă, dar deodată grăbitul animal<br>Se-mpiedică şi cade şi trei picioare-şi frânge,<br>Iar domnu-i se răstoarnă cu trupul plin de sânge.<br>Pe loc craiul se duce la el; l-a ridicat<br>Şi dusu-l-a-n palută; Zorilă ruşinat<br>N-aşteaptă zorii zilei; în miez de noapte lasă<br>Ăst loc fără norocuri şi trist întoarnă-acasă.<br>Şi Tabără-i vorbeşte: Ispravă nu-i nimic?<br>Degeaba tu, Zorilă, porţi nume de voinic!...<br>Acuma Grangur iese, la staule grăbeşte<br>Şi-alege-un şoim, a cărui copită străluceşte<br>De-argintul din potcoavă; apoi blândul fecior<br>Încalecă şi pleacă cu gânduri şi cu dor<br>Să capete pe fata crăiască de soţie:<br>Pe fată de-o câştigă, câştigă-o-mpărăţie!<br>Trecut-a munţi şi dealuri şi culmi a străbătut,<br>Prin şepte ţări de-a rândul, ca vântul a trecut<br>Şi-a mers şi zi şi noapte prin ţări nenumărate<br>Şi-n urmă el ajunse la Meştera-Cetate<br>Cu turnul de mărgele şi-n jur cu bărbănoc<br>La capătul Cetăţii fugarul stă pe loc<br>Şi sforăie şi bate în ţărnă cu piciorul<br>Şi nu mai vrea să plece. Descalecă feciorul<br>Şi-n jur priveşte: vede o babă, care sta<br>De cârje răzimată şi care-apoi era<br>Mai slabă decât moartea cu faţa schimosâtă,<br>Cu mâini ca reschitoarea şi-aşa de mult urâtă,<br>Încât de groază Grangur privirea şi-a-nturnat;<br>Iar baba-nhoalbă ochii şi-i zice aşezat:<br>De ce te tulburi oare şi te fereşti de mine,<br>Căci eu din moarte scos-am pe mulţi viteji ca tine<br>Şi-am fost sfătuitoare la multe vitejii...<br>Dar unde mergi, copile? din care ţară vii?<br>Ci Grangur nu răspunde. Încalecă şi pleacă<br>Şi-aleargă-ncât în fugă nici vânt să nu-l întreacă;<br>Fugarul, plin de spaimă, se duce ca turbat<br>Şi nu s-opreşte până la poartă, la palat.<br>Îndată prin Cetate cuvântul se lăţeşte<br>Că alt voinic venit-a din lume şi voieşte<br>Să ia cununa fetei lui Craiu-Încetinat.<br>A doua zi toţi domnii din curţi s-au adunat;<br>Copila stă-n fereastră, frumoasă cum e luna<br>Purtând surâs pe buze, pe cap purtând cununa<br>De flori; voinicul Grangur e-n şea, şi plin de foc<br>Aleargă roibul tânăr săltând, dar la un loc<br>Se-mpiedică fugarul grăbit şi gâtu-şi frânge<br>Iar Grangur se răstoarnă cu trupul plin de sânge.<br>Îndată sărind craiul, de jos l-a ridicat<br>Şi dusu-l-a-n palută, dar Grangur ruşinat<br>N-aşteaptă zorii zilei, nu-i trebuie mireasă:<br>În cap de noapte pleacă pe neştiute-acasă.<br>Şi Tabără-i vorbeşte: Nimic? ştiut-am eu,<br>Că nici tu nu eşti vrednic să fii copilul meu!<br>Atunci Trandafir plânge şi din palută iese,<br>La staule grăbit-a şi dintre cai alese<br>Pe cel cu şea de-aramă; încalecă pe el<br>Şi pleacă şi se duce şi zboară rândunel<br>Şi lasă-n urmă codrii şi munţi în urmă lasă<br>Şi-aleargă, cum aleargă dorinţa ce-l apasă,<br>S-ajungă mai degrabă la Craiu-Încetinat<br>S-arăte că la-nvingeri de mult el s-a dedat,<br>Să capete pe fata crăiască de soţie:<br>Pe fată de-o câştigă, câştigă-o-mpărăţie!<br>Şi mers-a crăişorul cu gândul ce şi-a pus<br>Ţări multe şi străine; o lună s-a tot dus<br>Prin locuri fără nume, pe căi nemaicălcate<br>Şi-n urmă el ajunse la Meştera-Cetate,<br>Cu turnul de mărgele şi-n jur cu bărbănoc.<br>La capătul Cetăţii fugarul stă pe loc<br>Şi sforăie cu spaimă şi coama şi-o zbârleşte.<br>Descalecă voinicul şi lângă drum zăreşte<br>Pe baba cea urâtă, pe care mi-o-ntâlnir<br>Şi fraţii săi. O vede voinicul Trandafir,<br>Ci nu-şi întoarce faţa, nu face semn cu mâna<br>Să-i piară din vedere. Atunci a zis bătrâna:<br>O, scumpe Trandafire! de vrei să biruieşti,<br>Întoarnă-acasă iară la curţi împărăteşti<br>Şi-ţi ia un cal mai harnic, ia-ţi cal mai în putere!<br>Întoarnă-acas, întoarnă la tatăl tău şi cere<br>Vestitul Cal-din-Spumă cu păr întraurit,<br>Căci e năzdrăvan calul şi-i roib nedumerit.<br>El singurul pe lume e calul care-aleargă<br>Prin nori şi prin văzduhuri şi bate lumea largă<br>De-a lungul şi de-a latul pe ţară şi pe mări;<br>El zvârle foc pe gură şi flacără pe nări<br>Şi poate să vorbească cu stele şi fortune!<br>Încalecă pe dânsul, căci dânsul îţi va spune<br>Prin vorbe tot aceea ce nu-ţi pot spune eu!...<br>Atunci încet se lasă prin aer un nor greu<br>Şi-acopere pe babă; iar Trandafir s-aruncă<br>Pe calul său şi trece un deal, un şes, o luncă<br>Şi tot mereu se duce pe drum îndelungat<br>Şi-ajunge iar în ţara lui Tabără-mpărat.<br>A râs Voinic-Zorilă şi Grangur încă râs-a<br>Când l-au văzut în curte, iar împăratul zis-a:<br>şi tu te-ntorci acasă cu braţul gol? Mă mir!...<br>Atunci în genunchi cade viteazul Trandafir:<br>Întorc, ci iar m-oi duce, căci nu doresc nimică,<br>Decât să-nving, părinte, pe dalba Viorică,<br>Bujor de primăvară, cu ochi de brebenei;<br>S-arăt că eu-s pe lume mai mult ca fraţii mei!<br>Dar n-am un cal de seamă, precum aş vre să fie;<br>Oh, dă-mi, înalte tată, un cal năzdrăvan mie,<br>Dă-mi Cal-Vestit-din-Spumă, cu păr întraurit!<br>Atunci Tabără plânse din greu şi i-a vorbit,<br>Cu inima sfărmată de dor şi de durere:<br>ţi-aş da, ţi-aş da din suflet, de-ai cere orice-ai cere,<br>Dar Cal-Vestit-din-Spumă nu pot, iubitul meu,<br>Căci nu ştiu unde-i calul, nu ştiu nici singur eu!<br>Eu nu-ţi pot da de seamă şi nu-ţi pot da de ştire<br>În ce loc mai trăieşte! Ci caută-l, Trandafire,<br>Prin staule, căci poate să dai de urma lui;<br>Şi dacă nu-i în staul, atunci în lume nu-i!<br>Pe loc Trandafir pune pe-o lespede jăratec<br>Şi-apoi pe rând el scoate câte-un fugar sălbatec<br>Din staul şi-l îndeamnă mereu să mânce foc:<br>Dar care cum atinge jăratecul, pe loc<br>Nechează şi se-ntoarce la staule. Degeaba<br>Vrea Trandafir să facă precum îi spuse baba,<br>Căci toată herghelia de foc mi s-a ferit.<br>Era-ntr-un fund de staul un cal îmbatrânit,<br>Rău, care n-avea preţul nici măcar de-un iernatec*;<br>Pe el nu-l încercase voinicul la jăratec,<br>Căci cine oare-n lume l-ar fi-ncercat, văzând<br>Că-i slab, de stă pe moarte. Mezil însă, râzând<br>Şi vrând el joc să-şi bată de frate-său, grăbeşte<br>Şi scoate-afară calul şi-apoi în râs vorbeşte:</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79146" style="color:#000;text-decoration:none">Ei, frate Trandafire, pe-acesta l-ai uitat!<br>Încalecă-l şi-aleargă la Craiu-încetinat<br>C-acesta-i Cal-din-Spumă!<br>Aşa mi-a zis voinicul şi-a pus apoi în glumă<br>Jăratecul sub barba fugarului... Minuni!<br>Căci iată calu-ncepe să mânce din cărbuni<br>Cu poftă fără margini, cât nesăturat pare;<br>Şi-n vreme ce mănâncă, se-ngraşă tot mai tare<br>Şi tot mai mult, şi-n urmă, când el şi-a isprăvit<br>Ciudatul prânz, nechează, şi-n jur mi s-a rotit<br>De zece ori şi-atuncea se-nschimbă-n roib, a cărui<br>Frumseţă n-avea seamăn pe-acest pământ, căci păru-i<br>Era păr dalb de aur. Se miră Trandafir,<br>Şi Grangur, şi Mezilă şi Tabără se mir,<br>Iar Cal-Vestit-din-Spumă vorbeşte cu glas tare:<br>Atât-amar de vreme am fost uitat, de-mi pare<br>Că-s veacuri! Dar acuma stăpân mi-am căpătat!<br>Încalecă, stăpâne, că-i vremea de plecat!<br>Dar bagă numai seamă, stăpâne mult iubite,<br>Căci dalba Viorică nu vrea să se mărite<br>Decât după Viteazul Ostrovului cu flori,<br>Că mult i-e drag feciorul, că-i fală-ntre feciori!<br>Ea numai de râs poartă pe toţi cari vreau să-i placă,<br>Căci dânsa ştie bine că ei nu pot să facă<br>Atâta vitejie, încât pe cal în zbor<br>S-ajungă la cunună; îndarn e truda lor!<br>Dar ţine minte, doamne, aceste vorbe-a mele:<br>Când noi vom sta în faţa ziditelor zăbrele,<br>Şi când din mână craiul un semn încet va da<br>Aproape de fereastra copilei voi zbura<br>Şi-n timp ce Viorica va sta-n nedumerire,<br>Privind la tine galeş cu ochi plini de uimire,<br>Tu-i ia cununa, însă te poartă totodat<br>Şi fără veste lasă-i pe frunte-un sărutat...<br>Aşa vorbeşte calul şi veselos nechează;<br>Iar Trandafir pe tată, pe fraţi îmbrăţişează<br>Şi-n vreme ce aceştia poftitu-i-au noroc,<br>El spada şi-o încinge şi-ncalecă pe loc<br>Şi zboară ca furtuna, ca fulgerul, ca gândul;<br>Străbate-n o clipită crăimile de-a rândul<br>Şi-ndată se trezeşte la Craiu-Încetinat.<br>Şi vestea despre dânsul pe loc s-a străcurat<br>Prin oamenii cetăţii, şi sfetnici s-adunară<br>Şi domni şi lume multă: cu drag ei aşteptară<br>Să vadă pe voinicul din lume rătăcit,<br>Să vadă dacă dânsul va fi mai fericit<br>Ori nu, cum au fost alţii. Frumoasă ca şi luna,<br>Stă fata-ntr-o fereastră, purtând pe cap cununa<br>Şi râsuri pe guriţă; şi craiul semn a dat:<br>Vestitul Cal-din-Spumă se pune pe-alergat<br>Şi fuge nebunatec şi zboară porumbeşte<br>Şi trece ca săgeata cât aerul plesneşte<br>Şi vâjâie sălbatic. Un semn de nou se dă.<br>Atunci pe sub fereastră fugarul fulgeră:<br>Voinic Trandafir prinde cununa cea măiastră;<br>Strângând la piept, sărută pe fata din fereastră,<br>Apoi se pierde-n aer cât nu s-a mai zărit!<br>Un ţipăt lung atuncea din turn a răsărit;<br>Era ţipătul fetei învinse; era graiul<br>Copilei înecate de dragoste. Iar craiul<br>Se miră, se cruceşte şi-ntreabă-nmărmurit,<br>Că cine-a fost voinicul, din ce ţări a venit<br>Şi unde-a mers? Raspuns-au acei ce-au prins de veste<br>Că Trandafir se cheamă şi-un Făt-Frumos el este<br>Şi-i un voinic, feciorul lui Tabără-mpărat!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79146" style="color:#000;text-decoration:none">Atunci craiul se-ntoarce şi mari porunci a dat<br>Şi-n clipă toţi curtenii de nuntă se gătară,<br>Pe cai fără de splină cu toţi încălecară,<br>Şi-n carul de mireasă pe fată mi-o puneau<br>Şi-apoi cu veselie plecând ei se duceau<br>Trecând prin tot oraşul din ţară, prin tot satul<br>Şi-ajuns-au toţi în pace la Tabără-mpăratul!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79146" style="color:#000;text-decoration:none"><br>*</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79146" style="color:#000;text-decoration:none">Apoi o lume-ntreagă trezitu-s-a-n cântări<br>Şi dusu-mi-s-a veste prin nouăzeci de ţări,<br>Că Trandafir, voinicul fecior, mi se cunună<br>Cu dalba Viorică. Atunci de voie bună<br>Curgea vinu-n pahare de aur, iar la mese<br>Şedeau în zi de praznic vestite-mpăratese<br>Şi crai cu stele-n frunte şi harnici împăraţi<br>Şi sfetnici luminaţi.<br>Iar când era serbarea mai dulce şi mai lină,<br>Mireasa ia paharul şi mirelui închină<br>Şi-i zice: Trandafire, în veci să fii al meu<br>Şi-n veci cu veselie a ta să rămân eu!<br>Şi ea se pleacă dulce, sărută p-al ei mire<br>Şi râde şi iar zice: Viteze Trandafire,<br>Primeşte-ţi iar sărutul, pe care mi l-ai dat,<br>Pre când eram eu fată: ci dă-mi un sărutat,<br>Acum pe drept, căci astăzi de lume nu ne pasă!<br>Şi-n vreme ce voinicul sărută pe mireasă,<br>Stă Tabără-mparatul râzând şi-nveselit,<br>Apoi el ia paharul să-nchine şi-a vorbit:<br>Voinice Trandafire, născut ai fost pe lume<br>Să-ţi faci un vestit nume, s-adaugi la renume<br>O mare-mpărăţie!... Mulţi ani tu să trăieşti<br>Şi-n pace-mpărăţia cu har s-o stăpâneşti!...<br>De-atunci văzut-a lumea pe Craiu-încetinatul<br>Strângându-mi-se-n braţe cu Tabără-mparatul!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=George+Co%BAbuc">George Coşbuc</a></strong></div>