Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Ziua-nvierii</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79108" style="color:#000;text-decoration:none">E soare-n cer şi cântec de clopote e-n sat<br>Biserica e plină de cei cari au plecat<br>Din zori şi de cu noapte, din dealuri şi cătune<br>Sunt Paştele! Văzduhul e parc-o rugăciune,<br>Şi totu-i sărbătoare pe deal şi pe câmpii,<br>Cu flori şi cu izvoare, cu glas de ciocârlii:<br>El, El dă zilei farmec şi farmec dimineţii,<br>El morţii dă repaos, dă dragoste vieţii!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79108" style="color:#000;text-decoration:none">Dar colo într-o casă la margine de sat<br>Nevasta nu-şi găsise nici vreme de-mbrăcat,<br>Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii.<br>Cu faţa pustiită de viforul durerii<br>Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat<br>În leagăn. Capu-i veşted îi geme răzimat<br>De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul.<br>Ea, veselă de-a pururi, abia ştiu ce-i plânsul<br>În zilele fetiei, şi-un gând o-nsenina<br>De când e măritată: că Domnul îi va da<br>O fată, drăgălaşă, cu ochii de cicoare<br>Ca tată-său, şi blândă şi vecinic zâmbitoare<br>Ca mă-sa! Puişorul! Oh, bine ce va fi!<br>Şi va zâmbi copila când mă-sa va zâmbi,<br>Şi una o să-ndemne la râs pe ceealaltă.<br>O vede mică-n leagăn, şi inima-i tresaltă,<br>Şi-i creşte fata, creşte, bujor şi ghiocel,<br>Şi uite-o cum se-ncearcă să steie copăcel<br>Şi bâlbâie şi cade, dar râde şi se scoală.<br>Ce veselă-i când vine să-şi puie capu-n poală</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79108" style="color:#000;text-decoration:none">La mamă-sa şi-ndrugă cuvinte de-ale ei.<br>Şi creşte ca din apă, n-o vezi înaltă ce-i?<br>Cât masa e de naltă, şi-ajunge la zăvor<br>Şi singură-şi deschide, când iese-n foişor.<br>O vede-n gând şi râde şi tremură nevasta<br>O, Doamne, tu eşti mare, şi dulce-i viaţa asta!<br>Dar a venit copila s-o-nveţe cum să plângă,</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79108" style="color:#000;text-decoration:none">Să-i frângă rostul vieţii şi sufletul să-i frângă<br>Prin zbuciumul durerii; de două săptămâni<br>Copila mamei n-are răsuflet în plămâni<br>De multă izbitură şi nopţi făr-alinare.<br>Degeaba-i mai descântă, că leac într-asta n-are,<br>Şi slujbele-s degeaba şi macu-n aşternut<br>Şi vinerile mă-sa degeaba le-a ţinut.<br>Şi i-a citit şi popa, dar nu i-a fost de samă!<br>Sub patru evanghelii a stat sărmana mamă<br>În braţe cu odorul, sub sfântul pătrahil<br>Şi tot nu prinde suflet sărmanul ei copil.<br>E singură. Bărbatu-i e dus la liturghie.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79108" style="color:#000;text-decoration:none">E prea păcat de moarte ca nimeni să nu fie<br>Din casă la-nviere, şi s-ar fi dus şi ea,<br>Dar azi se liniştise copila şi dormea.<br>Cum sta aşa pe leagăn cu fruntea pe o dungă,<br>O-nvinge oboseala şi fierberea-ndelungă,<br>Pe-ncet ea-nchide ochii: e cald şi e frumos<br>Şi-n geamuri bate cerul cu soare şi miros,<br>Şi ea de nedormire e galbenă şi frântă,<br>Şi-i linişte-n odaie, şi clopotele cântă...<br>Ah, iată cum aleargă de-a lungul unui plai<br>Copila mamei, albă ca îngerii din rai<br>Şi capul mic şi vesel pe spate şi-l aruncă!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79108" style="color:#000;text-decoration:none">E linişte pe dealuri şi cântece pe luncă<br>Şi fete-n haine-albastre, ca cele de-mpărat,<br>Se joacă-n scânteierea văzduhului curat<br>Pe sus, năluci frumoase cu fulgere încinse.<br>Copila mamei-n zarea câmpiilor întinse<br>Tot face semn să vie şi mamă-sa la ea.<br>Şi mama pleacă grabnic şi parcă se ducea<br>Pe sus, plutind pe aripi, şi nu putea s-ajungă!<br>O ţint-aşa de-aproape şi-o cale-aşa de lungă!<br>Dar uite-acum! Din vale vin popi, cădelniţând,<br>Şi-n capetele goale creştinii vin cântând:<br>Sunt toţi bătrâni ca vremea, iar preoţii nainte<br>Sunt mai bătrâni şi cântă, dar slabele cuvinte<br>Abia răsar din gură ş-apoi pierdute mor<br>Prin bărbi tremurătoare; iar cântecele lor<br>Răsună ca din peşteri, fac vuiete-necate<br>Ca plângerile toamnei prin frunzele uscate.<br>Şi mama-şi face cruce, s-apropie un pas<br>Dar când zăreşte mortul rămâne fără glas,<br>Copila ei pierise, şi-o vede că-i aproape,<br>Copila e sub giulgiuri şi-o duc ca să i-o-ngroape...<br>Ea sare buimăcită şi-apucă vrăjmăşeşte<br>Copila, o ridică din leagăn, o priveşte<br>În ochi: ei sunt de sticlă şi morţi ca de pământ,<br>O ţine sus, dar capul copilei cade frânt,<br>O scutură puternic, ca-n suflet să-i pătrundă,<br>Cum ţii de piept pe unul şi-l scuturi să-ţi răspundă,<br>Şi-o strânge furtunatic un urlet a gemut,<br>Era durerea mamei, că ei i s-a părut<br>C-aude roata morii şi roata stă deodata.<br>Se uită lung în giuru-i, se-ntoarce-nspăimântată,<br>Cu ochii plini de vifor, cu sufletul pătruns<br>D-un fulger: parcă vede în cas-aici ascuns<br>Duşmanul ei, hainul, ce vine să-i sugrume<br>Bărbatul şi copila, pe dragii ei din lume.<br>Să nu ne laşi, măicuţo! îi zice de la piept<br>Copila ei cea moarta, Nu, nu! răspunde biata,<br>Te apară măicuţa, pe tine şi pe tata!<br>Şi strânge-apoi copila la sufletul ei plâns,<br>Că moartă să nu fie, murea de-atâta strâns,<br>Şi iese cu ea-n braţe, spre sat apoi s-abate<br>Cu ochi aşa năprasnici, cu mâinile-ncleştate,<br>Aleargă, ţine drumul bisericii, şi-n drum<br>Se dau creştinii-n lături, cruciţi, că văd acum<br>Ce n-au văzut în viaţă: văd groaza şi păcatul<br>Dar ea aleargă-ntruna să-şi apere bărbatul,<br>Căci el acolo-i singur, şi dacă va sosi<br>Duşmanul înainte, ea nu-l va mai găsi.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=79108" style="color:#000;text-decoration:none">Cucernici stau creştinii, în pace şi iubire,<br>Smerit plecând genunchii şi limpedea privire,<br>Iar clopotele cântă; dodată ei tresar:<br>Ea vine, parcă-i vifor, de flăcări ochii-i par,<br>Năvalnică s-azvârle să-şi facă drum cu sila<br>Şi spaima face vuiet şi jalnic ţipă mila<br>Din tinda-ndesuită de-o lume de femei.<br>S-abat în două laturi creştinii-n drumul ei,<br>Năuci de fără-vestea urgiei care-i bate.<br>Cu ochi aşa năprasnici, cu mâinile-ncleştate<br>Pe piept, ca o nălucă visată de-un nebun,<br>Desculţă, nedormită, şi hainele ei spun<br>Că nu e semn a bine, ca-i blestem şi pierzare,<br>Pedeapsă peste dânşii, în ziua asta mare.<br>Ea însăşi buimăcită în jurul ei privea,<br>Căci îşi pierduse capul şi nu-şi mai pricepea<br>Cărările; în faţa bărbatului, pierdută<br>Privea într-altă parte, el mut şi dânsa mută.<br>Iar când el zise-n urmă: E moartă? Ca din drum<br>Un om grăbit, ea silnic răspunse: D-apoi cum?<br>Se-ntoarse-apoi cu spaimă, izbită ca din mână;<br>Ardea de-ntunecată privirea ei păgână<br>Şi buzele-i jucară de-un tremur fioros.<br>Văzuse cruci şi facle şi chipul lui Christos,<br>El azi omoară moartea cu vecinica viaţă,<br>E sfânt şi e puternic, şi stă aici de faţă<br>Cu mine şi cu tine, că toţi suntem ai lui:<br>Iar dacă plângi el tace; sub pază-i de te pui,<br>El tace; şi durerea când urlă şi te face<br>Să rupi pământ cu dinţii de mult amar, el tace!<br>Şi ea, lăsând copila din mâini, a ridicat<br>Cu vuiet pumnii-n aer: Da, cât nu l-am rugat!<br>Lui cântec şi tămâie, lui rugile şi plânsul,<br>Lui preoţi şi biserici şi toate pentru dânsul!<br>Că zece bani de are un biet de pe cărări<br>În loc să-şi ieie pâine, îi dă pe lumânări,<br>Pe fumuri de tămâie; el toate ni le cere<br>Şi-n schimb ne dă-ntuneric şi foame şi durere.<br>Muriseră creştinii în jur de-acest cuvânt,<br>Iar preotul din mână scăpă paharul sfânt,<br>Şi sta cu ochii-n aer şi galben ca paharul:<br>Părea că s-aprinsese de trăsnete altarul.<br>Dar cine-l pune oare să fie Dumnezeu?<br>Copilul lui e colo, şi-aici copilul meu:<br>De-al lui îi pasă numai, de-al altora ce-i pasă?<br>Lăsaţi-mă! E moartă, şi uite-i, nu mă lasă!<br>Cu vuiet ea s-azvârle, dar zece mâini o ţin.<br>Ea plânge, tot altarul de hohot este plin,<br>Ea ţipă şi scrâşneşte şi bate din picioare,<br>Dar alte zece palme pe gură-i pun zăvoare.<br>Aşa-necată urlă, la Christ cătând mereu;<br>Copilul lui e colo, şi-aici copilul meu:<br>De-al lui îl doare numai şi iarăşi e curmată<br>De mâinile-ngrozite, de multe mâini deodată,<br>Şi mulţi se dau în laturi şi mulţi se-ngrămădesc,<br>Iar Christ rămâne singur, căci toţi acum privesc,<br>La zbuciumul durerii: de mulţi încercuită,<br>Mâniile slăbiei o fac mai zvârcolită,<br>Şi-o clipă, mântuindu-şi vorbirea, de sub mâini<br>Ca fulgerul se-ntoarce spre-altar cu ochi păgâni<br>Şi geme ca jungheată: De-al altora nu-l doare<br>Pe-al lui să şi-l învie, pe-al meu să mi-l omoare!<br>Au scos-o cu puterea. Pe drumu-ndelungat<br>O duc acum pe braţe, căci n-a mai încetat<br>Să ţipe-n zvârcolire, lovind pe cei ce-o poartă.<br>Bărbatul ei în urmă, având copila moartă<br>La piept, e dus cu gândul şi vine-ncet şi trist,<br>E soare-n cer, puternic şi mândru, ca un Christ,<br>E linişte pe dealuri şi, ca o rugă sfântă<br>Trec şoapte prin văzduhuri, iar clopotele cântă.<br>E ziua veseliei, cu glas de ciocârlii,<br>Cu zâmbete şi jocuri şi râsuri de copii,<br>Căci azi învie Domnul, iar Domnul este mare,<br>Şi nimeni nu cunoaşte ascunsa lui cărare!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=George+Co%BAbuc">George Coşbuc</a></strong></div>