Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Satan
Călătorind pe malul talazelor latine
L-am întâlnit, sol pașnic, pe-o stâncă de topaz
Cu ochii, râpi de umbră, deschiși din cer spre mine,
Cu talpa roză, linsă, subt munte, de talaz.
Gol în imensa zare, tăcut și gânditor,
Cu brațele păroase, la piept, făcute cruce.
Privea la luntrea-mi albă pe undă cum se duce
Târâtă de vârteje-picior peste picior.
Deși nămiez, în umbra-i, culcată peste mare
Ca dâra unei neguri în care se răsfrâng,
Văzui cum firmamentul roiește și tresare
Din mii de candelabre aprinse din adânc.
Și se-ntreba atuncea speranța mea mirată:
Cine-ar fi fost să fie bărbatul uriaș.
Oprit pe țărmii lumii, cu-o mână-atât de lată
încât putea să joace pe deget un oraș?
Eu ridicai lopata în semn de datorie
Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut.
Scoțând pentru cinstire albastra-mi pălărie
Ca-n fața unui rege ce trebui-cunoscut.
El își întoarse capul puțin, strâmbând în loc
Planetele ca mingea, și luna cum e chifla
Și încruntând sprinceana pe ochiul lui de foc,
Răspunse Europei, orgolios, cu tifla.
poezie celebră
de
Tudor Arghezi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice