Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Zepeline peste piaţa Bucur-Obor</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=67274" style="color:#000;text-decoration:none">Zepeline lungi planau peste piaţa Bucur-Obor<br>erau ochii tăi lungi, văzuţi prin retrovizor.<br>Cine mai văzuse glisând uriaşe, atâta de-aproape<br>zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?<br>Cetăţenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,<br>magazinului de confecţii pentru bărbaţi, femei & copii<br>indicatoarele de circulaţie se muiaseră de plăcere<br>ţigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo<br>îşi suciseră vertebrele cervicale în sus<br>iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu <br>spre apus...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=67274" style="color:#000;text-decoration:none">Erau nebuneşti, aveau expresia nebunească pe care ţi-o văzusem în holul<br>blocului, când ne sărutasem în lumina beculeţelor de la lift,<br>erau extraordinari şi ameninţători, erau instrumente de război, ovale<br>zepeline care nu ţineau seama de galbenul zilei de <br>iunie, de emailul maşinilor de mic litraj parcate în <br>faţa magazinului Materna<br>erau pure maşinării, mecanisme de ceas care nu-nţelegeau alfabetul <br>cosmeticelor, limbajul peltic al costumaşelor pentru copii,<br>hieroglifele mandarinelor, locuţiunile landourilor din<br>vitrine<br>erau orbi la senzaţia de film voalat a înserării străbătută de imaginea<br>lui Dimov cu cămaţă neagră şi un fuior de barbă îngălbenită<br>plimbându-şi nepoata în căruciorul dimovian<br>erau extravaganţi, extravaganţi ca azurul, cereşti ca platina, verzi ca fildeşul,<br>tari şi uscaţi ca apele mărilor din nord, cu cetacee,<br>rentabili ca triajele gării Obor<br>erau pahare de semicristal aruncând curcubee, pungi de plastic subţire<br>pline cu sprayuri "dalia" pentru export, conteinere cu <br>geamuri învelite în paie, 109 şi 276 frânând ca nişte<br>paralitici roşcovani în faţa vitrinelor cu aparate foto<br>şi rachete metalice poloneze<br>erau zepeline moi, cu elice, cu veşmântul de pânză cauciucată pe schelet<br>radiar de aluminiu, cu două motoare a câte 3700 cmc.<br>dezvoltând o viteză de 80 Km/h, cu capacitatea de<br>254000 metri cubi de heliu, cu puterea de transport de<br>5000 de tone, fabricate la Uzinele "Page, Plant & sons",<br>1972.<br>erau ochii tăi în vârstă de optişpe ani<br>întinşi pe toată bolta, şi barosani.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=67274" style="color:#000;text-decoration:none">stăteam în staţia lui 21 şi cântam în gând "Picasso&#146;s Last Words" şi mă<br>simţeam fericit<br>eram fericit că exist şi credeam, pe cuvânt, credeam prima dată în viaţa<br>mea în realitatea absolută a maşinilor şi tramvaielor şi bordurilor<br>credeam şi în nori, mi se părea că am o istorie, că am un trecut, că<br>am scris cărţi<br>credeam în bicicletele medicinale din vitrină, în mingile de tenis din<br>cutiile "Airplane", în fulgii de badminton din cutiile "Double Happiness",<br>în fiecare bucată de tergal de pe manechinele cu ţeasta goală şi<br>ochelari de soare<br>în fiecare mandarină din toneta cu mandarine<br>ştiam că va veni noaptea cu stele de diamant şi credeam până şi în<br>stelele care nu pot fi văzute cu ochiul liber<br>şi credeam că sunt făcut din oase, că în burta mamei mele crescuse<br>mileul oaselor mele şi mi se configurase traheea, vezica<br>şi ştiam că acolo visasem primele vise<br>şi credeam că voi muri şi totuşi nu credeam şi ştiam că nu voi muri<br>tocmai pentru că nu cred cu totul că este posibil să mori<br>şi ştiam că nu pot trăi pentru că nu pot crede până la capăt în viaţă<br>ştiam, da, că râsul şi plânsul sunt tot una cu banii, cu vântul, cu benzina,<br>cu poşetele, cu lamele, cu uitarea<br>şi ştiam că nu sunt nimic şi că sunt totul şi că nu sunt nici nimic şi<br>nici totul<br>ci că exist, fantoma mea există în staţia de tramvai, unde tramvaiele<br>trec pe lângă mine ca nişte aisberguri<br>că văd norii şi blocurile şi cerceii codanelor pentru că lumina lor îmi<br>palpează retina<br>filmam existenţa, lumea se strânsese în jurul meu să vadă cum filmez<br>existenţa, cum mă ocup de ecleraj, cum potrivesc<br>reflectoarele, cum fac pe inginerul de sunet, cum fac<br>o probă de microfon reglând înălţimea girafelor, cum<br>glisez pe căruciorul pe şine, plonjând în travelinguri<br>fără sfârşit<br>şi un ţăran făcea cu mâna spre obiectiv ca să se vadă în poemul meu<br>şi existenţa apăru deodată, grăsana lui Fellini, ţâţoasa, ţestoasa, briliantina,<br>stroboscopica, proaspăt fardată, cu sclipici pe la<br>pleoapele grele, cu sudoare pe gât, cu pandantive din<br>cranii scalpate, cu sticluţe pline de mosc înfipte în<br>pori, cu zece mii de şerpi veninoşi împletiţi peste păr<br>ca o cununiţă de premiant, cu verighetă de sânge, cu<br>măsele de ipsos, cu o sută de mii de ţâţe de capră<br>sub bluza de garofiţă<br>ducea sub braţ un video, mesteca radiaţii<br>iar eu o filmam ca pe ceva în care nu poţi să crezi<br>ca pe ceva în care nu poţi să nu crezi<br>eram treaz de parcă aş fi băut un milion de cafele<br>eram transparent ca unghia de fericire.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=67274" style="color:#000;text-decoration:none">şi brusc lumea galben-albastră s-a deschis ca o floare<br>şi brusc ochii tăi planând pe tot cerul au început să plângă cu lacrimi<br>scânteietoare<br>şi deodată sună alarma din miile de ciuperci antiaeriene de pe<br>acoperişurile construcţiilor înalte<br>şi brusc oamenii începură să fugă ca sub o ploaie mare sau ca în<br>"Potemkin"<br>şi brusc bilele imense de lacrimi izbiră asfaltul<br>şi şinele de tramvai săriră în aer<br>şi magazinul Bucur-Obor se ruină încet, arzând ca în filmele de război<br>şi maşinile se desfăcură în piese şi table şi librăria de vizavi aruncă în<br>văzduh rigle topite, compasuri strâmbe,<br>ursuleţi în flăcări, volume pulverizate<br>şi de sub plăcile mari de asfalt ţăndărite se ridică brusc toată vegetaţia<br>oprimată: volbura, piciorul-cocoşului,<br>muşeţelul<br>şi din pasajul puţind a urină se strecurară afară, cu glugi de vene pe<br>ţeastă, zeii infernului, decorativi,<br>inofensivi, insolvabili, Gautama şi Klimt<br>şi Zagreus şi şopârlele şi hienele şi scorpionii<br>şi sobolanii şi Miazănoaptea şi Ernst şi Seth şi<br>Stoiciu şi Krishna<br>şi şoşelele arseră ca nişte cârpe şi tramvaiele îşi aruncară în aer şasiurile<br>şi roţile grele de metal<br>şi vânzătoarea de nechezol cu ghiuluri de aur, îşi aşeză în palmă<br>oscioarele tălpilor<br>şi lacrimile cădeau, cât autobuzele, ca peste Dresda<br>ca peste pădurile Vietnamului, dure ca porţelanul, reci ca scopolamina<br>şi ochii tăi erau umezi, cu vinişoare roşii, cum fuseseră săptămâna trecută<br>în Herăstrău, când ne-am suit în roata<br>mare cu spiţe ca de bicicletă şi n-am văzut<br>din vârful ei absolut nimic decât pe un<br>muncitor cu fiu-său, şi ei în roată, care<br>se holbau la noi cum ne muşcam buzele,<br>înnebuniţi că nu ne puteam devora<br>şi ochii tăi alunecau pe cer cu un huruit de motoare<br>printre norii pufoşi şi berzele cu picioare roşii, berzele rotitoare...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=67274" style="color:#000;text-decoration:none">singur, fără apărare în faţa ochilor tăi<br>adăpostit într-o pâlnie lăsată-n asfalt de o lacrimă-a ta<br>privind amurgul în ţăndări şi lumea mea redusă la cofraje fumegătoare<br>mi-am lipit pe faţă masca de gaze cu ochiuri întrebătoare<br>ca o insectă am tresărit şi-am privit:<br>stelele se aliniaseră la răsărit<br>şi luară startul peste lumea-n ruine.<br>era un maraton, stelele purtau numere de concurs pe spatele tricourilor<br>multicolore<br>şi reclame de Pepsi pe şepci, şi călcau peste noi<br>cu adidaşii moi.<br>mă gândeam la viaţa mea, la ratarea mea.<br>la neputinţa mea de a crede şi a nu crede.<br>atingeam o bucată de tablou de bord, un ciob nesăţios de vitrină<br>o piesă dintr-o maşină de tuns cine ştie cum nimerită lângă mine<br>şi îmi spuneam, îmi spuneam şi gemeam:<br>Doamne, un pui de maimuţă te priveşte în ochi<br>dar prin arterele mele circulă visele tale<br>lumea e un tort pe care nu ştiu de unde să-l încep<br>şi trebuie să-l mănânc pănâ la ultima stafidă<br>un tort de un miliard de kilometri cubi.<br>lasă-mă să confund realul cu irealul<br>lasă-mă acoperit de un val seismic: de palma ta.<br>să mă asfixiez respirând un deget de-al tău înspumat<br>un deget cu moluşte şi cefalopode<br>lasă-mă să vieţuiesc, să dispar...<br>când ţi-am văzut conturându-se părul, încâlcit ca o maşină cu aburi<br>şi apoi buzele şi dinţii şi gingiile, căci zâmbeai printre nori<br>şi răneai cu dinţii pielea de cireaşă a stelelor<br>apoi ţi-am văzut cerceii inconfundabili de copil cuminte prinşi de lobii<br>prelungi<br>şi în sfârşit nasul cu toată nebunia aia de pistrui<br>şi umerii obrajilor... ce să mai spun,<br>era capul tău în gros-plan şi în spate stele, era ca în "Războiul stelelor"<br>erai ca prinţesa Lea din "Războiul stelelor"<br>doar că te uitai la mine, în groapa mea de obuz<br>şi îmi zâmbeai, şi am ştiut atunci că sunt din nou îndrăgostit, cum nu<br>mai fusesem de cinci ani, cum nu mai credeam că o<br>să mai fiu vreodată<br>am ştiut că mi se mai dă o şansă<br>brusc am ştiut că mi se mai dă o şansă.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Mircea+C%E3rt%E3rescu">Mircea Cărtărescu</a></strong></div>