Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Verde marin
Verde-marin, verde-marin,
mă fascinează prima oară
privirea ta cu iz felin
ce lacomă se înfioară.
Se-agață de obrazu-mi fin,
de catifeaua mâinii albe,
de sânii mei ca flori de crin
și de mărgeanul gurii-n salbe.
Urechea mi-o încânți șoptit
și ca un șarpe mă-mpresori,
m-atragi în jocul născocit
cu brațe pline de fiori.
Verde-marin, verde-marin,
cu o mișcare ca-ntr-o doară,
Verde-marin, verde marin,
mătasea de pe trup coboară.
Din toate părțile păcatul
ne copleșește, ne vânează
și clipa, strâns bătând din aripi,
deasupra noastră aiurează.
Beție, fără strop de vin,
ne-a copleșit făr' de scăpare,
vioara șoldului meu fin
sub gura-ți lacomă tresare.
Lumina frântă prin fereastră
în umbra camerei se cerne,
ne-nvăluie-n mantie-albastră,
pe trupul nostru se așterne.
Îmbrățișarea ei se-așază
peste a noastră îmbrățișare,
cu albe aripi ne cuprinde,
ca o mireasmă-n sanctuare.
poezie
de
Mariana Dobrin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice