Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Odin şi Poetul</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=62291" style="color:#000;text-decoration:none">Ei cer să cânt... durerea mea adâncă<br>S-o lustruiesc în rime şi-n cadenţe<br>Dulci ca lumina lunei primăvara<br>Într-o grădină din Italia.<br>Să fac cu poezia mea cea dulce<br>Damele să suspine; ce frumoase<br>Pot fi pentru oricine. Pentru mine<br>Nu. Şi juni nătângi cu ţigarete-n gură;<br>Frizaţi, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinţi,<br>Să reciteze versuri de-ale mele<br>Spre-a coperi cu-espresia adâncă<br>Unei simţiri adevărate - nişte mofturi.<br>Mai bine-aş smulge sufletul din mine,<br>Aş stoarce cu o mână crudă, rece<br>Tot focul sânt din el, ca în scânteie<br>Să se risipe, pân' ce va-njosi<br>Să animeze pe deşerţi şi răi.<br>O, şi de-aţi plânge chiar, dacă durerea<br>Adevărată şi neprefăcută<br>V-ar topi ochii şi a mea cântare<br>V-ar arde sufletul din voi... Atuncea<br>E şi mai rău şi-atunci şi mai puţin<br>Va gândi cineva pe un moment<br>L-acel nefericit ce le-a avut.<br>Voi le citiţi, ca să puteţi a plânge<br>- Căci prin izvor de lacrimi mor dureri -<br>Voi ştiţi c-o mână - oricare-ar fi -v-atinge<br>Fruntea cea plină de sudori, şi dulce<br>Va răcori bolnava fierbinţeală<br>Şi stavilă la lacrime vă pune<br>C-o sărutare... La mine,<br>Ce singur stau cu frunte-ntunecată,<br>Ce nu pot plânge pentru că durerea<br>Ochii-mi a stors si sufletul meu aspru<br>L-a împietrit... la mine<br>Nimeni nu va gândi, nici a gândit.<br>La ce? Au nu ştiu ei cu toţii <br>Că dacă vor seca a mea durere <br>Cu mângâieri - atuncea şi izvorul<br>De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... <br>O, mare, mare îngheţată, cum nu sunt <br>De tine-aproape să mă-nec în tine!<br>Tu mi-ai deschide-a tale porţi albastre, <br>Ai răcori durerea-mi înfocată<br>Cu iarna ta eternă. Mi-ai deschide <br>A tale-albastre hale si măreţe;<br>Pe scări de valuri coborând în ele, <br>Aş saluta cu aspra mea cântare <br>Pe zeii vechi şi mândri ai Valhalei.<br>Bine-ai venit, tânăr cu ochi din ceriuri, <br>Râzând Odin şi ridicându-şi cupa<br>V-ar saluta. - Şi haina ceea lungă <br>Şi albă creţii ar arunca de neauă<br>Şi părul lung mi s-ar îmfla de vânt.<br>Un scaun pentru bard - şi-n scaunul nalt <br>De piatră, cu sprijoanele lui nalte,<br>Nu m-aş simţi că-s uriaş.<br>Şi zeii mângâind lungele barbe, <br>Nălţând privirea-n bolţile antice <br>Spre a-şi reaminti dulci suveniri,<br>M-ar asculta spunându-le de lumea <br>Cea de pitici, ce viermuieşte astăzi <br>Pe ţărâna ce-au locuit-o ei.<br>Lasă-i pustiei, cine-ar fi crezut <br>C-atât de mizerabilă a deveni <br>Sămânţa cea din zei născută.<br>Dar un bătrân ce sta-ntr-un colţ de masă <br>Ridică cupa lui cu mied: - Ascultă,<br>Nu mi-i şti spune ce mai face ţara <br>Ce Dacia se numea - regatul meu' il<br>Tai stă-nrădăcinată-n munţi de piatră, <br>Cu murii de granit, cu turnuri gote, <br>Cetatea-mi veche Sarmisegetuza'<br>- Nicicum, o, Decebal. O văd<br>Pentru întâia dată acum înălţată! <br>Prin părul tău ca o coroană mândră,<br>Lucrată-n pietre scumpe ca-n granit. <br>- Dară urmaşii acelor romani?<br>Ce să vorbesc de ei? Toţi oamenii<br>Pigmei sunt azi pe vechiuh glob... dar ei<br>Între pigmeii toţi sunt cei mai mici -<br>Mai slabi, mai fără suflet, mai mişei. <br>Romani sau daci, daci sau romani, nimic <br>N-aduce aminte de-a voastră mărire.<br>Orice popor, oricit de prăpădit<br>O piatră va găsi, sau o bucată<br>De fier, ori de aramă, ca să sape<br>Cu ea urmele-adânci ce le-aţi lăsat -<br>Voi oameni mari, ce staţi acum cu zeii<br>Şi ospătaţi cu ei - în colbul negru<br>Uitat ş-usor al vechiului pământ.<br>Dar ei... De-ar merge-n sud şi nord - nimica<br>Sunt ca o laie de nomazi şi de lăieţi<br>Ce stau deocamdată numai pre pământul<br>Ce l-au cuprins, spre a fi alungaţi<br>De alt popor mai tare, iubitor<br>De cele ce-au trecut, ce-s rădăcina<br>Şi gloria celor ce sunt.<br>- Ah! ce-am dorit în ora morţii mele,<br>Roma să guste pân-în fund păharul<br>Mizeriei şi-a decăderii, într-atât<br>Încât să se despreţuiască ei pe sine -<br>Asta s-a împlinit... Romanii vechi şi mândri,<br>Învingătorii lumii, au devenit<br>Romunculi... Dar cu ce s-ocupă ei?<br>Or fi crescând căţei, or fi-nvăţind<br>Să strige ca cucoşii... un popor<br>Ce se despreţuieşte pe el însuşi trebui<br>S-ajungă la d-acestea.<br>- Nu, vorbesc franţuzeşte şi fac politică.<br>- E tot atâta.<br>- De unde vii? întreabă Odin blând.<br>- Am răsărit din fundul Mărei Negre,<br>Ca un luceafăr am trecut prin lume,<br>În ceruri am privit şi pe pământ<br>Şi-am coborât la tine, mândre zeu,<br>Şi la consorţii tăi cei plini de glorii.<br>De cântec este sufletul meu plin.<br>De vrei s-auzi al iernii glas vuind<br>Şi lunecând prin strunele-mi de fier,<br>De vrei s-auzi cum viscoleşte-n arfa-mi<br>Un cânt bătrân şi răscolind din fundu-i<br>Sunete-adânci şi nemaiauzite,<br>Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul<br>De foc al gândurilor mele mari<br>Să curgă-n volbură de aur pe picioare<br>De stânci bătrâne, într-o limbă aspră<br>Şi veche - însă clară şi înaltă<br>Ca bolţile cerului tău, o, Odin,<br>Spune-mi atunci, su-nstrun ale ei coarde<br>Ca să-mi câştig cununa mea de laur. <br>Poate-ar fi vrut ei să mi-o deie... <br>Dară de la pitici eu nu primesc nimica.<br>Sărman copil - zite bătrânul zeu <br>De ce răscoleşti tu toată durerea<br>Ce sufletul tău tânăr a cuprins?<br>Nu crede că-n furtună, în durere, <br>În arderea unei păduri bătrâne, <br>În arderea şi-amestecul hidos<br>Al gândurilor unui neferice <br>E frumuseţea. Nu - în seninul, <br>În liniştea adâncă sufletească, <br>Acolo vei găsi adevărata, <br>Unica frumuseţe...<br>(Fruntea-i naltă, <br>De neauă coperită, şi coroana-i<br>De stele-albastre strălucea în hală, <br>Şi vorba lui blândă era duioasă.) -<br>Din cupa mea de aur bea auroră <br>S-între seninul blândei dimineţe<br>În pieptul tău. Şi ti-oi deschide-atunci <br>Portalele nalte de la hale<br>Cu lungi coloane de zăpadă, cu-arcuri <br>De neauă albă, ca argint din Ophir, <br>Cu bolţi mai nalte decât însuşi cerul. <br>Acolo printr-acele lungi coloane<br>Suspendă lampe mari ca nişte albe lune <br>Ce împlu lumea raiurilor mele<br>Cu o lumină dulce, albă, caldă, <br>Stâlpii sclipesc, bolţile-s strălucite, <br>Cărările-s de pulbere mai albă<br>Ca-argintul cel de viu. - Un aer <br>Blând argintiu îţi va îmfla tot părul, <br>Vei răsufla miroase dulci de crin; <br>Talarul tău va lumina în noapte <br>Prin hale vei zări blândele-mi zâne,<br>Şi-atunci să cânţi. Vei şti ce a frumos. <br>O vorbă zice - murii cei albaştri<br>Ai mării, desfăcutţi în două-mi lasă <br>Privirea într-un labirint de neauă: <br>Coloane nalte, bolţi arcate splendid,<br>Pe ele lune lin ardeau... şi-n umbra <br>Cea clar-obscură-a stâlpilor de neauă <br>Văzut-am o copilă dulce-înaltă, <br>Subţire ca-ntruparea unui crin. <br>Frumosu-i păr de aur desfăcut<br>Cădea pân' la călcâie, haina-i albă <br>Udă părea de moale - strălucită<br>Cuprindea membrii ei dulci si zvelţi,<br>Mânile-i mici, ca doi crini albi, încearcă<br>În van a împleti părul de aur<br>Gura-i o roză surâzînd deschisă,<br>Ochii-i albaştri luminau ca stele,<br>Iar pe-a ei umeri albi abia se ţine<br>Haina cea lungă şi bogată. - Vino,<br>Odin îi zice, blând copil al mării.<br>Un bard sătul de-a lumii lungi mizerii<br>S-au coborât în noaptea noastră clară -<br>Să cânte roagă-1. Ca o umbră<br>Strălucind argintiu în clară noapte<br>Muiată în aurul pletelor ei,<br>S-apropie... - O, nu te teme,-mi zice,<br>Tu, ce nu temi furtuna şi durerea,<br>De ce să tremuri la a mea privire?<br>Lin tremură glasul ei blând în noapte.<br>- O, zână, nu de frică, de plăcere<br>Tremură-n mine sufletul meu bolnav.<br>Să cânt? Dar oare la a ta privire<br>Nu amuţeşte cântul de-admirare -<br>Nu eşti un cântec însăşi - cel mai dulce,<br>Cel mai frumos, ce a fugit vodată<br>Din arfa unui bard? O, fecioară,<br>Vin' lângă mine, să mă uit în ochii-ţi,<br>Să uit de lume, ah! să pot uita<br>Fierea cu care ei m-au adăpat<br>În lame. Cine-ar fi ştiut<br>Că-n fundul mării tu trăieşti, copilă,<br>Ca un mărgăritar, topit din visul<br>Mării întregi,<br>Şi nu te temi că aurul din plete-ţi<br>Se va topi în stele - şi că păru-ţi<br>Amestecat cu ele-ar străluci<br>În noapte-albastră a acestei lumi;<br>Şi nu te temi că glasul tău<br>Va-ndulci vecinicia cea amară<br>A mării! - Măgulitor, ea zice,<br>Ş-o roză ea lăsă pe a mea gură,<br>Cu tânăr miros - roza gurei sale.<br>- Frumoasă eşti, ca să găsese cuvinte<br>Spre-a îndulci ochii tăi mari albaştri,<br>Sufletul tău cel blând, nevinovat,<br>Aş sfărma soarele în ţăndări de-aur,<br>L-aş presăra-n cărarea ca de neauă:<br>O închinare l-a tale picioare<br>Mici, dulci şi albe. O, Odin,<br>Pune-i un sceptru-n mână, sceptrul murii,<br>Pe fruntea ei coroană pune, mare, <br>De diamante, umede, topite<br>În strălucirea lor cea înfocată,<br>Căci ea-i regina frumuseţii - a lumii. <br>Ea capu-şi rezemă de ai mei umeri <br>Şi glasul ei îmi şopti în ureche<br>Voi îndulci tot chinul, tot amarul <br>Cu care-n lume ei te-au adăpat <br>Căci te iubesc, sărmanul meu copil.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=62291" style="color:#000;text-decoration:none">Şi Odin îşi deschise ochii albaştri <br>Şi mari, râzând cu ei - iar zeii<br>Lin şoşoteau între ei bătrâneşte <br>Şi surâzând îsi aduceau aminte<br>De-a tinereţii zile dulci a lor, ascunse <br>În negura secolilor trecuţi.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie celebră</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Mihai+Eminescu">Mihai Eminescu</a></strong></div>