Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tăcere de aur
Lin, pe apa de cleștar,
Doarme legănat un nufăr,
Ce-a fost alungat de-o stea
Pe un verde cufăr
Taci, nu te trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să - l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele!
Liniștea amplifică poveștile,
In noaptea prelungă,
Când stele tremură-n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletita-n ape,
Cu surâs suav își piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până - n talpa humii
Apa de cleștar, oglinzi,
niciun val...
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculț stai la pândă...
Nu te-apropia de undă!
Nu vorbi, nu ucide mistere!
Doar atunci aurul din tăcere
Capătă gustul de miere!
poezie
de
Gorunescu Carmen Lidia
din revista
Boema, volumul Pasagere clipe
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice