Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Kogălniceanu vorbindu-i domnitorului Alexandru Ioan Cuza
«Vorbesc, Mărite Doamne, în numele-Adunării,
Acum, când pentru noi e sfântă sărbătoare,
Vei lua destine-n mâini, vei da voință Țării
Și stai pe-același scaun ce-a stat Ștefan cel Mare.
Să se împlinească visul dorințelor de bine,
Ce l-au purtat în inimi strămoșii noștri-n veacuri,
Din tată-n fiu păstrat, să-ajungă pânʼ la Tine,
Ca liberi toți să fim și pace în cerdacuri.
O, Doamne! Misiunea-ți e mare și frumoasă,
Tu, fă ca legea Țării să n-aibă nedreptăți,
Ca fiecare om și fiecare casă
Să poarte doar cununa scumpei libertăți.
Domnia Ta să fie în liniște și pace,
Să nu ne-ntunece Țara vreo umbră de război,
Fă ca ale noastre patimi să poată să se-mpace
Și-alungă în pustiuri ce-i ură între noi.
Măria Ta, fii simplu, cum suntem noi din fire,
Urechea Ta să-ți fie la adevăr deschisă,
Iar la minciună, Doamne, ca și la lingușire,
Să-ți fie întotdeauna urechea Ta închisă.
Fii bun, Măria Ta, fii Domn și cetățean
Și-adu pe-aceste locuri doar zările senine,
Să nu uiți pe Moș Ion Roată și neamul său țăran,
Ce-și pun a lor speranțe și-a lor credință-n Tine,
Sădește-n noi de-a pururi frăția strămoșească,
Ca-n veci de veci în suflet și-n inimi să ne stea,
Tot scumpă să ne fie Unirea românească,
Iar Tu, să ne trăiești mulți ani, Măria Ta!»
poezie
de
Petre Gigea-Gorun
din revista
Uniunea Artelor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice