Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Unde să-nvățăm eternul?
Satul se umplea cu pace și cu cetini de viori,
Pe-ale sufletului prispe s-așternea de sărbători,
Chiar de mai scânceau ispite, în cojoace de fiori,
Le piteau în dosul sobei pân' la luminat de zori.
Nici copiii n-aveau treabă cu lozinci de politruci,
Dezlipeau păienjenișuri de-ale săniilor șine,
Antrenau iar clopoțeii, să nu-i facă de rușine...
Adia-a mere coapte, a covrigi, a miezi de nuci...
Auzise "un de-o șchioapă" de la badea ce nu minte,
Că toți lupii se-mpăcară cu pădurea lor, flămândă
Și sub Steaua norocoasă nu stăteau strigoi la pândă,
În ajunul de Crăciun, când se-nveșnicesc colinde...
Știau ei cine-i Iisus, nu citiră doar povești,
Bunul unuia-i spusese, c-ar fi fost copil cuminte
Și-a făcut atâta bine, încât Globu'-l ține minte...
Pentru vârsta îngerească, nu puteai să-i păcălești...
Ticluiau argumentarea către bunii lor părinți,
Când le șuierau la poartă goarnele încolonării,
Incita la neastâmpăr, grea, cătușa așteptării,
Încât n-alipeau șezuturi de laițele, reci, cu dinți...
Și cum fiecare casă i-aștepta cu mare dor,
S-a găsit un Sfântu'-Andrei, o icoană de părinte,
A dus ceata de pitici prin nămeții cât un munte
Și le-a altoit, pe-o viață, dragostea pentru folclor...
Alte timpuri cu alți oameni? Tot copii și tot părinți!
Ce folos de propășirea, ce-a pus măști și la copii?
Unde să-nvățăm eternul, dacă satele-s pustii?
Satele, ce ne-au născut și colindele, și Sfinții...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice