Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=418935" style="color:#000;text-decoration:none">Băiatul se numea Bănică, iar căţelul, pentru că fusese prins de două ori cu botul într-o cratiţă, primise porecla Tocănel.<br>Era în februarie, ninsese o zi şi o noapte - acum zăpezile acopereau geamul până la două palme de marginea de sus a cercevelelor şi ei şedeau în odaie: Bănică în pat, iar Tocănel lângă uşă, vârât într-un ciorap de lână, căruia băiatul îi deşirase laba, transformându-l astfel într-un costum, pe care căţelul îl privea cu mândrie ori de câte ori ieşea afară în aer. Soba frigea - ardeau în ea lemne de brad cu miros de cetină - şi undeva, într-o spărtură a peretului, cânta un greier, parcă bătându-şi joc de vântul care gonea pe sub streşini, răsucind zăpada şi aruncând-o peste coama salcâmilor.<br>- Tocănel, zise Bănică, ţinând ochii închişi, moleşit de căldură, spune-i ticălosului ăla să tacă!<br>- Eh, dac-aş şti unde e! făcu Tocănel.</a><br><strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=F%E3nu%BA+Neagu">Fănuş Neagu</a></strong> în <em><a href="https://surse.citatepedia.ro/din.php?a=F%E3nu%BA+Neagu&amp;d=T%E2rziu+c%E2nd+z%E3pezile+sunt+albastre">Târziu când zăpezile sunt albastre</a></em></div>