Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Martirii
Chiar aceasta-i legea firii
Să plângă-n mormânt martirii,
Strigând cu îngrijorare
Plâns de jertfă și onoare.
Au suferit (de ce oare?!)
Chinuri mari, îngrozitoare,
Au fost arși și prigoniți,
Iar acum, îngeri și sfinți,
Veghează peste pământ,
Eternul lor jurământ.
Voi copii și voi părinți,
Eu vă rog să vă gândiți
La-acei copii chinuiți!
Au murit ca niște sfinți.
Au murit cu foc pe gură...
Vă rog să luați o măsură!
Cei răi fie pedepsiți
Pentru eroii adormiți.
Nu-i nimic pe lume, Sfinte,
Cum e dorul de părinte.
Pruncul plânge la morminte,
Dorul lung și dorul greu
Și privind spre Dumnezeu
Întreabă cu-nfrigurare:
Cu ce am greșit eu, Doamne?!
Ce pedeapsă am avut?
Ce copii! Și i-am pierdut...
(poem încinat celor ce și-au pierdut viața în clubul morții Colectiv)
poezie
de
Livia Mătușa
din
Poezia, pansamentul sufletului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice