Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O lege nefirească
Doamne, oh, ce lege nefirească!
Omu,-n viață nu-i decât un râu...
Poposește prea puțin acasă.
Griji, speranțe, vise,-l țin în frâu...
I-a sortit pesemne DEMIURGUL,
Să își spele rănile adânci...
Curge veșnic, sfredelind pământul.
Rareori se cațără pe stânci.
Albia ascunsă, de sub pleoape,
Mai tresaltă ca un clopot viu,
Ancestrală literă s-adape
-n trecerea-i fugară prin pustiu.
Printre lacrimi caută răcoare
Și în lacrimi se avântă iar,
N-are nici o clipă alinare
Și iubirea-i este în zadar.
Ne înalță valuri spre pieire
Și-n tăceri, cascade devenim,
Alergăm înspre nemărginire
Și prin moarte, iar ne risipim.
Că trăim în ură sau război,
Dar dorim doar dragoste și pace
E un pact, pe care-l facem noi,
Chiar de armistițiul nu ne place.
Ne sugrumă lanțuri de tăcere
Și finalu-i trist și e banal,
Ca o nefirească mângâiere,
regăsită-ntr-un decor carnal.
Ne ascundem - valuri de lumină,
Portativul vieții s-a sfârșit.
În clepsidra plină de rugină,
Numai întuneric am găsit.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice