Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 108
Ce-aș mai putea cu mintea să creez
Când al meu spirit ți l-am arătat?
Nimic nu-i nou, ce să mai consemnez,
Să vezi că te-am iubit și respectat?
Asta e tot, și doar ca rugăciuni
Aceleași lucruri zi de zi rostesc
Simțind că-s noi, ca-n anii aceia buni
Când numele știut-am să-ți cinstesc.
Dar veșnica iubire-n straie noi
Nu ține cont că ești bătrân sau mori
Nu-i pasă nici de riduri și ochi goi,
Ci-adună lucruri vechi ca pe comori;
Și-amorul nostru-l strânge cu efort,
Chiar dacă astăzi pare a fi mort.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice