Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Să nu-mi furi visul
O lume-a nemuririi îmi este cartea scrisă
Cu dorul din baladă pe portativ de gânduri,
Zăpada netopită țesută cu matisă,
Măslinul, ramul păcii, înțelenit pe prunduri.
Și amintirea mamei și dudul de la poartă
Și prispa casei albe și cuibul, gol, de păsări
Și-un plug ce ruginește și-o cană fără toartă,
Și-o mare de cuvinte, zăcând în nepăsări!
Azi, mâzgălesc hârtia să nu rămână albă,
Cu-nchipuiri și vise ascunsă prin sertare!
Nu sunt o hologramă în văl de floare dalbă,
Sunt om și simt durere, la Cer, îmi cer iertare!
Născut-am fost din pântec, din stranie sămânță,
Am supt laptele mamei, scăldată în iubire,
Semnat-am pe o frunză c-o ultimă dorință,
Pământului o carte, să las ca moștenire!
poezie
de
Ionica Bandrabur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice