Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Confesiuni (2)</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=388345" style="color:#000;text-decoration:none">am intrat ştiind că mă asculţi, aşa cum numai un tată iubitor o face<br>voiam să-ţi spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceaţa cuvântului<br>iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame<br>şi tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei<br>te-am rugat să-mi dai liniştea şi pacea uitării<br>dar tu mi-ai suflat duhul iertării şi regretul de a nu fi parte<br>mi-ai dat răsărituri şi apusuri, şoapte şi mângâieri<br>mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei<br>şi mai ales nu m-ai întrebat nimic<br>pentru că mă ştiai.<br>mi-ai dat încercări şi mi-ai aflat deznădejdea<br>mi-ai pus piedici în cale şi mi-ai netezit furia<br>mi-ai desluşit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineţii<br>şi cât de plăcută e moleşeala unei zile ostenite<br>mi-ai dat cuvântul ştiind că voi trăi în el<br>căci numai cu el pot ridica scară la cer<br>despărţindu-mă de urma lăsată</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Costel+Macovei">Costel Macovei</a></strong></div>