Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Poem pentru Ylo</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none">Basmul tău, cu elefantul, şi cu apa lui cu noroi,<br>ciudăţenia lui molcomă,<br>este deja<br>într-o carte, cu multe desene scrijelite cu mâna stângă<br>şi cu sunete de pian printre slove<br>copiii sigur vor bate din palme<br>şi vor gânguri<br>cu stele deasupra<br>pentru că basmul tău este nemuritor<br>iar elefantul<br>un animal pe placul copiilor<br>dacă eu spun totul, acum,<br>în noroi, acoperit pe jumătate de mâl,<br>elefantul este foarte sătul, este şi flămând,<br>este doar o tipologie a coşmarurilor tale nevinovate,<br>ori poate elefantul tău nici nu există<br>nici măcar ca idee,<br>ci a coborât, pântecos, dintr-o fotografie,<br>poate eşti tu,<br>sau nu,<br>poate este un alt elefant,<br>el îmi pofteşte lumea şi cireşele, pe care, cu mânuţa mea, le-am adunat,<br>dar tot felul de sărăciri,<br>şi de neînţelegeri,<br>colcăie, încă, de pildă, în gândul ei, mustul acela prea dulce,<br>de mică, nu este obişnuită cu vinul,<br>este doar,<br>gustul de toamnă<br>şi bogăţia picioarelor Lui,<br>acum, nu s-ar făcea, niciodată, vin pentru nunta miresei<br>căci El nu s-a mai înapoiat, niciodată, în ţinutul acela<br>ori la ţinătorii aceia de nuntă, care L-au chemat.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none"><br>Viile sunt foarte dulci, de fapt, în anul acesta,<br>dar eu nu am poftit, niciodată, fără rost,<br>la prea mult vin,<br>rândurile cu mosc şi de smirnă<br>sunt cu două mii<br>de ani<br>mai bătrâne<br>iar de El îmi amintesc, astăzi, toate veacurile.<br>în Caana Galileii, o mireasă Îl aşteaptă să intre,<br>la nuntă,<br>după 2000 de ani, încă, pe pământ, şi oalele sunt pline cu apă curată<br>şi nu e, aici, nicio altă minune, ca să le răstoarne;<br>e, în schimb, atât de multă lumină în cer...<br>şi de stele...<br>Îi este, pesemne, foarte milă de stele...<br>Sunt ca nişte ulcioare cu apă...<br>În ele, pune Dumnezeu niţică sare, şi lacrimi amare, şi un izvor,<br>şi, atunci, ele cresc...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none"><br>Uneori, credeţi-mă, înţelepciunea luminii este o grădină<br>violet şi cu roşu<br>să mai zăbovim, aşadar, mult prea departe de lume!</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none">animaţia unui bărbat care îmbrăţişează o femeie foarte simplă<br>sunt desene, iubiri şi culori,<br>ori copaci, purtători de culoare,<br>ai nevoie de stele, ori de vin,<br>ori de arătarea butoaielor,<br>când îi mângâi, femeii, obrajii?</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none"><br>Acesta este discursul copilei Ylo, de foarte mult timp te aştepta să apari,<br>vei veni, să apuci să mănânci din cireşele ei,<br>căci sunt bune şi dulci, iar, miercuri, vor bătea toate clopotele<br>coşul de răchită va cădea, atunci, pe jos, deşertat<br>limitele fericirilor pot fi depăşite, într-o dimineaţă.<br>căci<br>acum este seară, târziu,<br>şi nu noaptea se coc cireşele, pe creanga copacului<br>este doar un avatar cu cireşe<br>ylo<br>ylo<br>pânza pe care am pictat cireşul este binecuvântată şi acuarela<br>s-a aşezat minunat<br>deşi aceea care pictează, abia desluşeşte, tuşele care trebuiesc să apară;</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none"><br>Şi ea este, desigur, foarte tânără<br>nu are nevoie<br>decât ca o croitoreasă să îi taie drumul prin lume ca printr-o pânză de mătase foarte simplă şi scumpă<br>şi<br>pe deplin, desluşită<br>să se lucreze, prin pânză, cu foarfeca ei, mai departe,<br>şi,<br>din lume, să iese, desigur, o rochiţă frumoasă şi simplă,<br>un semi-voal,</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none">un destin.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none"><br>În ierburi, se trezesc, acum, greierii, cu viorile picioarelor,<br>cu câteva oceane, cu un poem şi cu păsări foarte frumoase deasupra<br>şi cu multe stele<br>care nu vor mai muri niciodată</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none">nici basmele nopţii</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=387014" style="color:#000;text-decoration:none">este o (mândră) ondulare cu stele.</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Iulia+Elize">Iulia Elize</a></strong></div>