Pune citatul pe blogul sau site-ul tău
<div style="background:#fff;border:#bbb dashed 1px;padding:5px"><div style="margin:10px 0"><strong>Augustine</strong></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">luând bucăţi din valea veşniciei</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">omul e hulpav, nesătul, avar, despărţind nedespărţitul<br>şi uită că oricât ar strânge, nu poate lua nimic dincolo<br>dar cu toate acestea el nu se poate stăpâni<br>mai fură un surâs, atacă o notă în falset sau se învăluie-ntr-un vers<br>sunteţi Dumnezei! a spus Isus dar fiecare-şi vede îndumnezeirea-n felul său</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">armata sufletelor moarte</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">valuri, valuri, cerul şi pământul se umplu de oşteni<br>e vestita armată a celor duşi, plătită să străpungă întărirea zilei şi-a luminii<br>în primele rânduri sunt târâtoarele ce vor sfredeli zidul<br>urmează armia vieţuitoarelor ce au trăit sau au murit în apele amăgirilor<br>ce spăla resturi de lumină şi scoate la iveală noaptea<br>apoi stoluri, stoluri, vin zburătoarele ce trebuiesc să-întunece cu totul cerurile<br>iar apoi urmează vieţuitoarele cu patru şi două picioare<br>ce vor cerne lumina prin site de-întuneric</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">nopţile valpurgiei</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">e atâta linişte încât poţi auzi răsuflarea pământului<br>sufletele risipiţilor se ridică la ceruri, păpădii suflate<br>nebunia se caţără pe scara spaimelor târându-şi trena sângerie<br>stelele-şi îngână singure descântece iar luna-şi ţese ochiuri de sidef<br>e noaptea când cerurile şi pământurile se deschid<br>aruncând poduri de trecere peste tăceri</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none"><br>dimineţile mele perfecte</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">dimineaţa nu poate fi perfectă. dimineţile sunt doar frumoase sau încruntate<br>nici omul nu e perfect decât atunci când uită de sine şi uită de tot. sau când moare<br>perfect este copacul viu a cărui umbră nu caută unde să cadă<br>perfect este zborul a cărui urmă rămâne scrisă-n forma aripii<br>perfect e valul ce nu osteneşte chiar dacă nu-l ameninţă umbra lunii<br>şi mai ales, perfecţiunea se închide în acel moment<br>când te scalzi în lumină şi respiri<br>atunci aerul ia forma unui sărut şi te pătrunde.<br>simplu, normal şi fără ostentaţie</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none"><br>despărţire</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=382902" style="color:#000;text-decoration:none">mâinile mele şi-au luat lumea-n cap<br>au plecat şi m-au lăsat. oricum mai mult stricau. dar ce-o să mă fac fără mâini?<br>chiar cred ele că nu mai e nimic de mângâiat pe lume,<br>ştiu ele că s-au terminat toate mătăniile şi toate amintirile,<br>să te joci în nisip, să vânturi apa, să mângâi un sân, să te scarpini, să scrii<br>întotdeauna sunt bune la ceva mâinile. dacă le ai...<br>dacă nu, îţi rămâne să-ţi închipui<br>dar asta doare...</a></div><div style="margin:10px 0"><a href="https://poezii.citatepedia.ro/">poezie</a> de <strong><a rel="author" href="https://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Costel+Macovei">Costel Macovei</a></strong></div>