Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Spre seară
tăceam și cât de mare ne era cerul
trăgeai cu ochiul
mă făceam că număr strugurii din vie
cântau greierii jiul curgea
peste pietriș gândurile făceau vârtej
lumea își strângea drumul spre casă
călcând pământul cu grijă
seara oboseala se băga sub carne frângea oase
câțiva copii încă hoinăreau
nu și-ar fi dat jocul pe nicio bucătură de mămăligă
cu greu s-ar fi stins incurile
ce amintiri de chihlimbar
mi-ai luat mâinile să fi fost un timp în care
le-ai cercetat le-ai sărutat
nu știam cum să le țin în căușurile tale
mici vetre de pâine
deodată mi-ai spus ce delicate sunt
se zbătea în pieptul meu și mai mare tăcerea
să fi zâmbit nu mai știu
era lună plină
mâinile mele îți scriu din viitor
nu am uitat
ai predestinat la ce sunt ele bune
poezie
de
Ottilia Ardeleanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice